Restaurarea unui habitat este un proces complex, care necesită timp, proiectare și surse financiare substanțiale. Cu toate acestea are o importanță crucială, deoarece ecosistemele sănătoase asigură necesitățile de bază, de la apă curată până la alimentele nutritive. Colega noastră, Havadtői Krisztina a participat la un curs internațional cu tema restaurării zonelor umede. Cursul a fost organizat de către Ministerul Mediului din Cehia, respectiv Centrul de Științe Teoretice ale Universității Charles și a Academiei Științifice, cu ajutorul Comitetului Ramsar din Cehia, Inițiativei Habitate Umede Carpatice și a Administrației Bazinale Elba. Excursia avea un scop practic, participanții având posibilitatea de a afla despre numeroase cazuri și de a vizita locații în care au fost implementate cu succes proiecte de restaurare ecologică.

Unul dintre proiectele prezentate viza restaurarea unui braț al râului Elba din Cehia. Interesant este că vorbim despre un râu cu dimensiuni și biodiversitate asemănătoare cu Mureșul. De ce erau considerate oportune lucrările de restaurare?
Prin lucrările de regularizare a râului Elba din anii 1980 meandrul numit Jordán a fost tăiat de cursul principal, transformându-se într-un lac de braț mort. În lipsa curgerii apei prin braț, albia veche s-a colmatat, apa a trecut printr-un proces puternic de eutrofizare. Scopul principal al restaurării a fost “întinerirea” habitatului, adică resetarea procesului natural de colmatare la un stadiu anterior. Totodată intenția era de a crea habitate și biotopuri mai diverse (de exemplu, bălți pentru reproducerea amfibienilor). Rezultatul cel mai important al restaurării a fost însă prelungirea albiei cu 400 de metri, o secțiune în care astfel s-au facilitat procese naturale, precum inundațiile de primăvară, nașterea bancurilor de nisip și pietriș din aluviuni după trecerea apei, schimbarea lor sezonală (care  produc noi habitate diverse pentru instalarea vegetației de nămol și pioniere), eroziunea malului pe partea exterioară a meandrelor și crearea noilor suprafețe în interiorul acestora. În același timp, este important de menționat, că o albie mai lungă în peisaj contribuie la o retenție mai îndelungată a apei, astfel a crescut cantitatea de apă freatică în cazul terenurilor agricole învecinate(fânețe).

Scopul unei astfel de restaurări ecologice poate fi chiar salvarea unei specii?
În cazuri rare, da. Un alt proiect viza restaurarea unui braț mort al râului Orlice. Scopul era asigurarea habitatului potrivit pentru planta acvatică Potamogeton praelongus, o specie critic periclitată în Cehia, a cărei ultime locații de distribuție naturală era chiar acest braț mort. Această plantă preferă apele mezotrofe (cu conținut mediu de nutrienți), iar eutrofizarea corpului de apă nu a mai oferit condiții potrivite. Înaintea începerii lucrărilor planta a fost transpusă într-un alt lac, după care s-a realizat dragarea nămolului din brațul mort, vegetația lemnoasă de mal a fost rărită pentru a crește lumina și a scade cantitatea de material organic căzut în lac, pentru a întârzia procesul de colmatare. Rezultatele au fost uimitoare: vegetația de mal s-a regenerat rapid, planta a supraviețuit, și s-au instalat și alte specii de plante acvatice caracteristice apelor mezotrofe (de exemplu, clintița, Batrachium sp.), mai mult, a apărut Leptocerus interruptus, o specie de trichoptere critic periclitată în Cehia, astfel brațul mort a devenit a doilea locație de distribuție a acesteia.

Oamenii de specialitate se confruntă tot mai des cu specii invazive și alohtone (nenative). Ce soluții s-au găsit pentru această problemă?
În mai multe cazuri plopii americani plantați nu au fost tăiați la nivelul solului, ci numai scoarța a fost tăiată în inel pentru a le usca, iar trunchiul a fost tăiat la o înălțime de 7-8 metri. Astfel, s-au păstrat scorburile pentru lilieci, și habitatul pentru insecte xilofage și ciuperci. Această soluție a fost aplicată și în parcuri urbane, evident acompaniată de panouri informative pentru locuitori, despre importanța habitatelor oferite de lemnul mort și rolul ecologic al acestuia.

Cât de multă muncă și proiectare stă la baza unui proiect de restaurare?
Executarea lucrărilor propriu-zise este precedată de planificare lungă și foarte detaliată. Înaintea executării lucrărilor toate detaliile au fost elaborate: morfologia albiei, panta malului, locația și adâncimea bălților temporare, locația întăririlor de mal din bolovani de origine locală. Poziția de odinioară a brațului vechi era evaluată cu o acuratețe cât mai bună, și au fost definite adâncimile propuse înaintea începerii dragajelor. Lucrările au fost planificate și în timp, conectarea brațului restaurat la cursul principal al râului a fost doar ultimul pas.

Cu ce concluzii te-ai întors?
Condițiile cele mai importante ale succesului unui proiect de restaurare ecologică a habitatelor umede sunt: soluționarea pe termen lung a situației privind dreptul de proprietatea asupra terenului, fezabilitatea tehnică a lucrărilor și existența surselor de finanțare. La fel de importante sunt însă relațiile dintre oameni: toți care sunt implicați într-un proiect de restaurare trebuie să înțeleagă scopul și importanța acestuia: de la proiectanți până la lucrătorii care manevrează utilajele, dar și comunitățile locale. Este importantă susținerea din partea tuturor celor implicați și afectați de un asemenea proiect.

Interviu realizat de Fekete Zsuzsanna