Într-o zi de februarie Andrei Dinescu se plimba pe malul Dunării și a găsit o pasăre răpitoare uriașă. Pasărea stătea întinsă pe pământ, evident avea probleme, dar măcar era în viață. Andrei a procedat la salvarea ei – cu ajutorul lui Ferenc Zudor l-au dus la Port Cultural Cetate și au căutat ajutor pe internet. Au găsit pagina web a SOR-ului (Societatea Ornitologică Română). Când pozele despre pasăre au ajuns la biroul SOR din București, aici erau două persoane de la Grupul Milvus, care se pregăteau să plece către Târgu Mureș. Văzând pozele, Tamás Papp și András Attila Nagy de la Grupul Milvus imediat au schimbat itinerarul către Cetate – o pasăre rară ca un codalb (Haliaeetus albicilla) trebuie salvat cât mai repede! Au ajuns seara târziu la Cetate unde le aștepta o mică echipă entuziastă și o pasăre pe jumătate moartă. După o consultare telefonică cu veterinarul Borka Levente s-a pus diagnosticul: otrăvire, probabil cu carbofuran. Este nevoie de atropină urgent pentru a salva pasărea. În acest loc și la această oră sarcina părea aproape imposibilă – însă Andrei și-a sunat tatăl  (cine din fericire era în drum spre casă) și în jumătate de oră sosește Mircea Dinescu cu două fiole de atropină. Între timp echipa a consultat și cu veterinarul János Déri de la Hortobágyi Madárkórház (Ungaria) – ei au multă experiență cu otrăvirile – și au primit multe sfaturi utile. Au aflat printre altele că poate fi nevoie de mai multă atropină – pasăre trebuie tratată toată noaptea și că nu poate fi transportată până când se stabilizează, astfel că echipa rămâne la Cetate Port. Conform instrucțiunilor păsării i-a fost administrată atropină de mai multe ori în timpul nopții (Andrei a mai făcut o tură până în Calafat după atropină). Dimineața salvatorii primesc vești bune – pasărea stă pe picioare și a vomitat o parte din carnea otrăvită. Înainte de plecare, o scurtă vizită la locul în care a fost găsită pasărea. Aici au găsit puful raței mâncate de codalb și câteva grăunțe de porumb – probabil otrăvite (analiza din laborator ulterior confirmă acest lucru). Au aflat că unii localnici – foarte iresponsabil și comitând braconaj – „prind”  rațe cu porumb tratat cu carbofuran    pentru a le mânca. Probabil o rață a zburat înainte ca otrava să-l oprească și a fost mâncat de codalb, care s-a otrăvit și ea. Carbofuranul este interzis în Uniunea Europeană și este o otravă foarte periculoasă și pentru om, deci acest tip de „vânătoare” este pe puțin spus iresponsabilă http://ro.wikipedia.org/wiki/Carbofuran. După un drum lung până în Târgu Mureș, cu scurte pauze codalbul primește perfuzie de la Borka Levente, veterinarul de la Asociația Vets4Wild. Urmează o săptămână de refacere la Centrul de Reabilitare a Grupului Milvus – câteva zile la centrul din Târgu Mureș sub supraveghere continuă, iar apoi în cușca uriașă din afara orașului, unde poate exersa zborul. Pasărea este declarată sănătoasă într-o săptămână și o echipă (Levente Borka, Zoltán Gergely Nagy, Róbert Zeitz și Tamás Papp) pleacă cu ea către Port Cultural Cetate. Codalbul – o femelă adultă, cu toată acestea numită Attila la cererea lui Andrei – primește un inel și un transmițător satelitar, ca să-l putem monitoriza și după eliberare. Bucuria eliberării îi revine lui Andrei – el a găsit pasărea și în continuare a făcut tot posibilul ca să-l salveze. Primul zbor este foarte convingător – pasărea se așează abia după un km de zbor. Toată lumea răsuflă ușurat – munca nu a fost în zadar – o pasăre rară care cu o săptămână în urmă era pe moarte, zboară sănătoasă în teritoriul ei. Aceste momente ne dau puterea de a continua eforturile de salvare a păsărilor, o muncă altfel plină cu frustrații. În restul zilei echipa s-a bucurat de ospitalitatea familiei Dinescu în Portul Cultural Cetate – o zonă de o frumusețe aparte. Seara se aud 6 împușcături – toată lumea a fost îngrijorată – toate speciile de păsări răpitoare sunt protejate în România, dar braconajul nu este un fenomen rar. Oare tot efortul a fost în zadar? Dimineața a adus vești bune – un codalb adult făcea baie în Dunăre, vizavi de Portul Cetate, pe malul bulgăresc. În ciuda distanței mari – aproape un km – pe spatele păsări se poate vedea cum razele soarelui se reflectă de pe emițător. Pasărea zboară bine. Echipa a plecat mulțumită – au făcut tot posibilul pentru salvarea păsării. De aici pot numai să aștepte vești și datele trimise de la emițător.