Cuiburi și scorburi artificiale

Importanța cuiburilor și scorburilor artificiale

Unele specii de păsări cuibăresc în scorburile arborilor, unde își construiesc cuibul și își cresc puii. Aceste specii sunt denumite specii cuibăritoare în scorburi. Cu siguranță ați auzit ciocănitul produs de ciocănitori atunci când caută hrană sau când își fabrică minuțios intrarea în scorbură, în trunchiul unui copac.

Nu vom întâlni specii de ciocănitori în locurile unde nu există arbori suficient de bătrâni, cu trunchiuri destul de groase pentru a permite formarea unor asemenea scorburi. Astfel de locuri includ grădinile caselor nou construite, cartierele de blocuri, livezile tinere și terenurile agricole. În aceste zone, este necesară amplasarea unor scorburi artificiale pentru a încuraja stabilirea păsărilor cuibăritoare. Anotimpul recomandat pentru instalare este toamna, dar acestea pot fi amplasate și în celelalte sezoane. Dacă păsările descoperă toamna scorbura artificială, ele o pot folosi ca adăpost pe timpul iernii și se pot pregăti pentru clocire.

Materiale necesare și metodologie

Cel mai simplu mod de a construi o scorbură artificială este utilizarea scândurilor de pin sau brad, cu o grosime de 2-2,5 cm, preferabil fără noduri. Pe lângă pin, brad sau molid, se recomandă și scândura de salcâm. Nu se recomandă utilizarea plăcilor de tip OSB sau PAL melaminat, deoarece acestea nu rezistă la ploi.

Pentru a prelungi durata de viață a acestor mici construcții, lemnul trebuie tratat cu diverse substanțe (ignifuge, anticarii, antifungice, insecticide). Dacă folosim ulei de in, baiț sau vopsea lazur, scorbura poate rezista chiar 10-15 ani. Este recomandat ca partea inferioară a scorburii artificiale să fie perforată, pentru a permite scurgerea apei în cazul în care aceasta se udă. Astfel, ouăle și puii pot supraviețui. Pentru a proteja scorbura de ploi, pe partea superioară se poate aplica carton bituminat sau tablă zincată. Este important să ne asigurăm că suprafața lemnului nu are crăpături; acestea trebuie acoperite cu adeziv. De asemenea, este esențial ca în interior să nu folosim niciun fel de chimicale!

Aspecte de luat în considerare la amplasarea unei scorburi artificiale:

  • locul ales trebuie să fie ferit de prădători,
  • trebuie să lăsăm o distanță suficient de mare între două scorburi artificiale,

Dacă nu avem un câine care să țină pisicile la distanță, scorbura trebuie amplasată la o înălțime inaccesibilă pentru prădători (pisici, nevăstuici etc.). Se poate alege un brad cu crengi dense (unde pisicile nu pot urca) sau se pot fixa crengi cu țepi în jurul scorburii. Dacă scorbura artificială este amplasată la o înălțime de 3 metri, jderii și nevăstuicile nu vor putea ataca păsările care o folosesc.

Verificarea scorburilor

Se recomandă verificarea periodică a scorburilor și curățarea acestora. Materialul vechi din cuib trebuie îndepărtat. În primăvară și vară, este indicat să verificăm scorburile cel puțin o dată pe lună, iar dacă este necesar, să le curățăm.

După curățare, putem pune în interior mușchi sau așchii de lemn, însă, dacă nu adăugăm nimic, păsările vor căuta singure resturi de plante. Este util să amplasăm materiale adecvate pentru cuib (cum ar fi smocuri de tulpini uscate, mușchi, păr de animale, pene) pe crengi din apropiere, mai ales dacă acestea lipsesc din zonă.

Întreținerea scorburilor

La sfârșitul perioadei de cuibărire, în luna septembrie, este recomandată o curățare temeinică a scorburilor. Totuși, există cazuri în care păsările folosesc scorburile și pe timpul iernii, deoarece acestea le oferă un adăpost sigur în nopțile friguroase. În astfel de situații, este suficient să îndepărtăm periodic excrementele acumulate.

De asemenea, un exemplar bolnav sau slăbit poate deceda într-o scorbură, ceea ce face importantă verificarea acestora chiar și pe timpul iernii.

Uneori, ciocănitorile găsesc scorburile artificiale, dar orificiul de intrare este prea mic pentru ele.

Aceste păsări vor lărgi intrarea, ceea ce poate fi prevenit prin fixarea unei plăci de metal în jurul deschiderii. Placa poate fi confecționată, de exemplu, dintr-o doză de băutură răcoritoare.

Scorburile îmbătrânite sau crăpate trebuie înlocuite, deoarece acestea pot prezenta riscuri grave pentru păsări. Un acoperiș deteriorat de vânt sau de prădători (cum ar fi jderii, nevăstuicile sau veverițele) trebuie reparat. Materialul lemnos îmbătrânit și crăpăturile din scândură pot pune în pericol puii de păsări.

Apariția altor specii

În coloniile de scorburi artificiale amplasate în păduri, pot apărea mamifere care în mod natural își fac culcușuri în scorburi. Aceste animale sunt protejate de lege și nu trebuie alungate.

În cazuri rare, liliecii pot ocupa scorburile. Pentru aceștia, este indicată amplasarea unor scorburile speciale. Liliecii pot fi mutați dintr-o scorbură în alta, cu mănuși de protecție, prin plasarea lor la intrarea noii scorburi. Pentru a facilita mutarea și a ajuta liliceii să-și găsească noul cămin mai repede, se recomandă ungerea intrării cu excremente de lilieci.

Pe lângă păsări și mamifere, scorburile pot fi ocupate de diverse specii de insecte – albine, viespi, bondari – care pot reprezenta un risc pentru pui, păsări sau cei care verifică scorburile.

Dacă interiorul scorburii este ocupat de faguri, îndepărtarea acestora este periculoasă, motiv pentru care este recomandat să apelați la un apicultor. În cazul bondarilor sau gărgăunilor, este indicat să așteptați lunile reci de toamnă târzie sau iarnă pentru a îndepărta cuiburile.

Tipuri de scorbură artificială

Scorburile artificiale sunt marcate cu literele alfabetului. Literatura de specialitate distinge 4 tipuri de scorburi. Acestea sunt:

  • Scorbura de tip A – diametru de 28 mm (pițigoi al bastru, pițigoi sur, pițigoi de brădet)
  • Scorbura de tip B – diametru de 32 mm (pițigoi mare, vrabie de câmp, codroș de pădure, țiclean)
  • Scorbura de tip C – intrare în formă dreptunghiulară (codroș de munte, muscar sur)
  • Scorbura de tip D – diametru de 45 mm (graur)

Scorbura de tip A

Destinată pițigoiului albastru și pițigoiului sur, această scorbură are o intrare îngustă, cu un diametru de 26-28 mm, suficient de mică pentru a împiedica accesul vrăbiilor de casă și de câmp. Intrarea îngustă oferă protecție împotriva prădătorilor de talie mai mare. Se amplasează la o înălțime de 2-6 metri.

Scorburile de tip A și B au o intrare rotundă Foto: Zoltán Orbán

Scorbura de tip B

Este cel mai des utilizat tip de scorbură. Diametrul intrării variază între 32-46 mm și este potrivit pentru pițigoiul mare, muscarul gulerat, muscarul sur, țiclean, precum și pentru pițigoiul albastru și pițigoiul sur. Acest tip poate fi ocupat și de ciocănitori. Dacă sunt amplasate în păduri, scorburile pot fi locuite și de pârși. Se pot amplasa oriunde.

Scorbura de tip C

Intrarea are formă dreptunghiulară, fiind ideală pentru păsările care cuibăresc în crăpături de stâncă sau sub streșini, precum codroșul de pădure, codroșul de munte, măcăleandrul și muscarul sur. Pițigoii și vrăbiile pot folosi, de asemenea, acest tip de scorbură. Se amplasează pe arbori bătrâni, sub streșini sau la marginea luminișurilor. Scorburile de dimensiuni mai mari sunt cunoscute ca lăzi de cuibărire.

Scorbură de tip C. Foto: Zoltán Orbán

Scorbura de tip D

Destinată păsărilor de talie mai mare, are un diametru al intrării între 46-62 mm. Este utilizată de specii precum graurul, pupăza și ciocănitorii. Dacă diametrul intrării este mărit la 80-120 mm, poate fi folosită de ciuș sau dumbrăveancă. Intrarea trebuie orientată spre est sau sud-est, ferită de razele directe ale soarelui și să nu fie ascunsă printre crengi.

Scorbură pentru cucuvea

Această scorbură cilindrică, cu o lungime de 1-1,2 m, se amplasează orizontal pe crengi de copaci din grădini, livezi bătrâne sau sub streșinile clădirilor. Poate fi amplasată și în marginea pădurilor sau pe ferme, în locuri liniștite. Intrarea are un diametru de 65-70 mm, dimensiune tot mai rar întâlnită în natură. Scorburile trebuie instalate din toamnă, deoarece perechile de cucuvele se formează la sfârșitul lunii februarie.

Ladă pentru cucuvea. Foto: Zoltán Orbán

Cuib artificial, ladă pentru vânturei

Adâncimea lăzii, măsurată de la intrare, este de 10-15 cm, iar deschiderea are aproximativ 15 cm înălțime. Este important să fie amplasată în zone unde păsările pot găsi cu ușurință hrană, precum rozătoare sau insecte mari. În interior se așterne un strat de 5 cm de pietriș mărgăritar. Vânturelul roșu, vânturelul de seară, ciuful de pădure și stăncuța pot utiliza aceste lăzi.

Ladă de cuibărit pentru vânturelul de seară. Foto: Zoltán Orbán

Ladă de cuibărit pentru strigă

Cu dimensiuni de 100x50x50 cm, deschiderea are 15×15 cm. În interior se pune un strat de 2-3 cm de rumeguș pentru a preveni rostogolirea ouălor. Se amplasează în poduri, turnuri sau alte structuri, orientate spre est sau vest.

Ladă de cuibărit pentru strigă. Foto: Zoltán Orbán

Scorbură pentru cojoaică (scorbură C specială)

Constă din 2-3 scânduri perpendiculare, cu acoperiș și bază. Partea liberă este fixată strâns pe trunchiul arborelui, astfel încât scorburile să adere bine la copac. Intrările, situate în treimea superioară, au un diametru de 5-6 cm. Acest tip de scorbură funcționează bine în păduri de stejar, gorun sau luncă (salcie, plop). Pe un teritoriu de 2-3 hectare, este suficientă o singură scorbură.

Cartier de vrăbii

Atât vrabia de casă, cât și cea de câmp preferă scorburile artificiale. Aceste păsări cuibăresc adesea în grupuri apropiate. Se pot folosi scorburile asemănătoare adăposturilor pentru porumbei, care permit mai multe cuiburi, sau mai multe scorburile de tip B plasate una lângă cealaltă.

Lăsați un comentariu