Al doilea concurs internațional de fotografie de natură “Milvus

Post published:iunie 28, 2010
Post category:Știri
Post comments:1 Comment

REZULTATELE CONCURSULUI

Click aici pentru a vizualiza fotografiile…

Marele premiu:

[singlepic id=350 w=320 h=240 float=center]

Csonka Péter / Ungaria – Zivatarban

Categoria A – GENERAL

Locul I: Seprényi Attila/Suedia – Nagy bukók harca (Lupta ferestrașilor mari)

Locul II: Jorge Pedro Barradas de Casais/Portugalia – Common Dolphins (Delphinus delphis)

Locul III: Gaál Péter/ Ungaria – Indiánportré (Portret de indian)

Highly commended: Várday Béla/România – Morning Lights – Lumini de dimineață

Categoria B – RĂPITOARE

Locul I: Brian WilliamMatthews/UK – Tiger hunting

Locul II: Papp Gábor/Ungaria – Saker

Locul III: Imre Tamás/Ungaria – Aero predator

Highly commended: Máté Bence/Ungaria – Harc (Luptă)

Cel mai bun fotograf din România: Nagy Zoltán Gergely – premiu: un workshop oferit de Dan Dinu în cadrul proiectului PHOTOLIFE (www.photolife.ro )

Premiul special al Grupului Milvus (votat de echipa Milvus): Laki Zoltán/Ungaria – Reggeli krúgatás

Fotografii selectate pentru expoziție:

Categoria A – GENERAL:

Barkóczi Csaba (Hu) – A törpe vadász

Barkóczi Csaba (Hu) – Robaj

Bedő Kornél (Hu) – Tükörben

Csonka Péter (Hu) – Párban

Gaál Péter (Hu) – Ördögi harcosok

Gaál Péter (Hu) – Szerelmi háromszög

Gyurom János (Hu) – Hajnali fények

Gyurom János (Hu) – Küzdelem

Imre Anikó (Hu) – Start

Imre Tamás (Hu) – Landing in backlight

Karsai Márton (Hu) – Sunset fishing

Laki Zoltán (Hu) – Hazatérő lunda

Máté Bence (Hu) – Lehelet

Máté Bence (Hu) – Tűzfolyam

Nagy Zoltán Gergely (Ro) – Bass rock – gannets fishing

Nagy Zoltán Gergely (Ro) – Gannet dream

Nicoleta Dinu (Ro) – Decupaj

Papp Gábor (Hu) – Geese

Radimir Siklienka (Sk) – Zerynthia polyxena

Sljivo Husein (BIH) – Flyer

Szakács Ildikó (Hu) – Bogarászó

Szerencsi Gábor (Hu) – Double robin

Tóth Zsuzsanna (Hu) – Ragyogás

Tóth Zsuzsanna (Hu) – Tünemény

Tökölyi Csaba (Hu) – On the lookout

Tökölyi Csaba (Hu) – Twins

Categoria B – RĂPITOARE:

Alec Connah (UK) – Lone shark alert

Barkóczi Csaba (Hu) – Milky way

Bedő Kornél (Hu) – Elmaradt reggeli

Bernd Mai (D) – Rattlesnake

Carl Mabeck (DK) – Griffon Vulture

Imre Tamás (Hu) – Fight

Imre Tamás (Hu) – Warrior of the wild

Karsai Márton (Hu) – Nobody’s perfect

Kovács Zoltán (Hu) – Kánya nász 2.

Laki Zoltán (Hu) – A végzetes bukás

Laki Zoltán (Hu) – Potyautas

Lovas József (Hu) – Kiegyensúlyozott párkapcsolat

Marek Habryka (D) – In the flight 2

Máté Bence (Hu) – Szemtől szemben

Máté Bence (Hu) – Utolsó pillantás

Szerencsi Gábor (Hu) – Fox predator

Lista de rezervă pentru expoziție (în cazul în care cineva dintre cei mai sus menționați nu ne trimite lucrarea în mărime mare):

Balogh Zoltán (Hu) – Portugál tengerpart

Dezső László (Ro) – Halfarkas/Skua

Imre Tamás (Hu) – Hummingbird

Szabó Dániel (Hu) – Vörös ködben

Szakács Ildikó (Hu) – UFO

––––––––––––––––––––––––––––

Loc: Tg.Mureș – România

Data jurizării: 26 iunie 2010

Membrii juriului:

Tamás András AFIAP – RO, președintele juriului
Dan Dinu – redactor șef Photo Travel – RO
Kerekes István EFIAP/silver – HU

La concurs au participat 71 de fotografi din 18 țări ale lumii, cu 267 de fotografii în secțiunea A, categoria General și 145 de lucrări la secțunea B, categoria Răpitoare.

Lăsați un comentariu Anulează răspunsul

This Post Has One Comment

Pingback: Nemzetközi természetfotó-pályázatot hirdet a Milvus » Think Outside The Box

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!