Un an alături de acvilele țipătoare mici din Transilvania

chick 1Acum, când toamna este în preajmă și acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) pornește în migrația sa anuală spre cartierele de iernare din Centrul și Sudul Africii, putem privi  retrospectiv la ceea ce a însemnat un an plin de succes pentru proiectul Life de conservarea acvilei țipătoare mici. Implementat în comun de către Grupul Milvus, Agenția pentru Protecția Mediului Sibiu și Societatea Ornitologică Română, proiectul este menit să asigure condițiile pentru obținerea și menținerea statutului favorabil de conservare al acvilelor în  trei Arii de Protecție Specială (SPA) din Transilvania. Dintre  situri, Grupul Milvus este direct responsabil de două dintre acestea : Dealurile Târnavelor – Valea Nirajului și Podișul Hârtibaciului. chick 3Fiind din ce în ce mai amenințate în întreaga lume, populația acvilei țipătoare mici din Carpații Transilvaniei reprezintă unul dintre cele mai importante nuclee pentru această specie, având o populație de 2000-2300 de perechi, adică peste 22% din populația totală a acestei specii  în Uniunea Europeană, respectiv 10% din populația globală.  La începutul fiecărei primăveri, acvilele sosesc pentru a-și  începe  ciclul de reproducere, un proces fragil cu o rată de succes redusă în mod natural, de 0,25 și 0,6 pui zburători pentru fiecare pereche cuibăritoare. Acest lucru este mai apoi  îngreunat  de tulburări asupra habitatelor lor, fie prin silvicultură, agricultură intensivă sau competiție disproporționată cu specii de răpitoare ce prezintă o plasticitate mai mare.
Cuib artificial
Cuib artificial
Pe parcursul proiectului, munca noastră a fost în primul rând axată pe asigurarea condițiilor favorabile reproducerii pentru perechile cuibăritoare. Pentru că acvila țipătoare mică este pretențioasă în alegerea locului de cuibărit, ea având nevoie de păduri bătrâne pentru așezarea cuibului și pășuni deschise în imediata apropiere ca și loc de vânătoare, sit-urile alese de noi sunt la poalele dealurilor Carpaților, unde pădurile bătrâne se întâlnesc cu câmpurile agricole. Resize of DSC_4472Sarcina noastră inițială a fost de a localiza cât mai multe cuiburi de păsări răpitoare posibile. Aceasta se realizează în lunile de iarnă, ​​când cuiburile sunt goale și lipsa frunzelor în copaci le face mai ușor de detectat. Apoi, atunci când  se întorc păsările, primăvara, revenim pentru a afla care dintre aceste cuiburi au fost ocupate de acvile și care de către alte specii de răpitoare, cum ar fi șorecarii comuni (Buteo buteo), ulii porumbari (Accipiter gentilis), viesparii (Pernis apivorus), sau corbii (Corvus corax). Pentru că păsările au tendința de a schimba cuiburile de la an la an sau pur și simplu de a începe construirea unui nou cuib primăvara devreme, această sarcină trebuie să fie efectuată anual. Resize of DSC_5477Din 2010, am găsit peste 700 de cuiburi de păsări răpitoare în cele două sit-uri, dintre care mai mult de 50 au fost ulterior identificate ca aparținând acvilelor țipătoare mici. În acest an, 290 de cuiburi de păsări răpitoare au fost localizate peste iarna și atunci când primăvara a venit, 16 dintre acestea au fost ocupate de acvile. În cazul în care cuiburile nu pot fi localizate în acest mod, utilizăm o metodă alternativă, de observare directă a perechilor de acvilă, de multe ori timp de cinci sau șase ore pe zi, atunci când vânează  sau adună materialele pentru cuib. Prin distingerea locului prin care părăsesc sau intră în pădure, le putem  găsi cuibul. DSC_6218Din păcate, acvilele înfruntă antagoniști atât umani cât și naturali, cu tăietorii ilegali de lemne care de multe ori taie copacii care conțin cuiburi, pe de o parte,  dar și cu condițiile meteorologice aspre care deteriorează cuiburile peste iarnă,pe de altă parte. În acest caz, avem două soluții. Cel mai adesea am pus cuiburi artificiale, realizate din fier, dar umplut cu bețe pentru a îl face să arate ca și unul real. În acest an, am montat 18 asemenea cuiburi. Alternativ, acolo unde este posibil , reparăm și stabilizăm cuiburile, un proces simplu pe care l-am efectuat de peste 20 de ori în acest an, folosind același material ca și cel găsit într-un cuib natural. Resize of DSC_4401Ca o metodă de apărare împotriva deranjului  provenit de la tăietorii de lemne legali și ilegali, am creat în acest an 17 zone-tampon, proiectate pentru a marca zonele cele mei sensibile în care acvilele cuibăresc. Din păcate, tăietorii de lemne s-au arătat ignoranți la acestea, fapt ce sugerează ca pe viitor să fie luate măsuri mai drastice. În cele din urmă, ca pregătire pentru anul viitor, am montat inele ornitologice colorate pe 19 pui de acvilă, astfel încât aceștia să fie identificabili în viitor, oferindu-ne o introspectivă mai mare in tiparele migratoare și de cuibărit ale acestor păsări. Până atunci, să sperăm că au o călătorie în condiții de siguranță și o iarnă confortabilă în Africa!

Lăsați un comentariu