Dans, dans, dans… la tritonii din valea Mureșului

Primăvara este un moment important în viața amfibienilor. Amfibienii care hibernează pe uscat intră în habitatele acvatice și își încep activitățile nupțiale. Un grup destul de necunoscut publicului larg sunt tritonii. Aceste specii cu stil de viață criptic, nocturn în perioada terestră, în apă devin active chiar și ziua. Masculii dezvoltă creste mari și un colorit viu cu nuanțe galbene, portocalii cu dungi albastre sidefii. Acest aspect impunător are un scop destul de ușor de ghicit: este pentru a impresiona femelele. Dar fiindcă se pare că nu este îndeajuns, masculii se lansează și în niște dansuri nupțiale specifice fiecărei specii. Plus prin fluturarea cozii spre fața femelelor ei lansează și un nor de feromoni pentru a fi siguri de alegerea femelelor. Dacă femelele sunt pregătite pentru reproducere, masculii lipesc un pachet de spermatofor pe substrat, pe care femela îl va ridica cu cloaca. După dezvoltarea ouălor, aceste vor fi depuse una câte una în lipite în frunzele învelite ale vegetației acvatice.

Inventarierea din cadrul proiectului de realizare a planurilor de management pentru mai multe arii protejate Natura 2000 de-a lungul râului Mureș, din județul Mureș, ROSCI0210 Râpa Lechința, ROSCI0367 Râul Mureș între Morești și Ogra, ROSCI0369 Râul Mureș între Iernuțeni și Periș, ROSCI0368 Râul Mureș între Deda și Reghin, am identificat două specii de tritoni în areal. Tritonul comun transilvănean, Lissotriton vulgaris ampelensis, este o specie de dimensiuni mici până în 11 cm lungime. Creasta ei e mai puțin vălurită și diferă de cealaltă specie identificată în areal printr-o creastă neîntreruptă de-alungul trunchiului și a cozii. Tritonul cu creastă, Triturus cristatus este o specie mai mare, până în 18 cm lungime, cu un colorit închis și cu creasta divizată la baza cozii. Doar masculii au creastă, femele nu. Ele au un colorit neutru, brun, ce le ajută în camuflaj.
Amândouă speciile sunt rare în valea Mureșului deoarece habitatele lor au dispărut acum zeci de ani din cauza transformării zonelor umede în unele de agricultură. Cele câteva populații rămase suferă în continuare de diminuarea, secarea și poluarea habitatelor acvatice existente folosite pentru reproducere. Și ce păcat de aceste mici giuvaere nevinovate…

Lăsați un comentariu