Studiul migrației a păsărilor răpitoare

Păsările răpitoare, berzele și alte specii, care folosesc zborul planat și care sunt dependente de curenții verticali de aer pentru a acoperi distanțe mai mari, datorită zborului specific evită suprafețele de apă întinse, respectiv munții înalți. Din acest motiv în timpul migrației se concentrează pe culoare mai înguste delimitate de munți și/sau mare. Un astfel de culoar mai lat se găsește și în România, între Lanțul Carpatic și Marea Neagră, respectiv unul foarte îngust la Strâmtoarea Bosfor, delimitat de Marea Neagră și Marea Marmara, unde, pe o lățime de 20-25 m trece întreaga populație central-est europeană a mai multor specii.
Studiul migrației păsărilor răpitoare și a celorlalte specii cu zbor planat este una dintre cele mai importante activități de cercetare derulate de Grupul Milvus. În cursul anilor au fost organizate mai multe tabere pentru studiul acestui fenomen:

A. Munții Măcin: Tabăra a fost organizată anual între 2002-2007, în perioada 15 august-15 octombrie. Scopul taberei a fost studiul timpului și dinamicii migrației speciilor țintă. Pe acest punct au fost numărate anual 8 000-14 000 păsări răpitoare, respectiv 10 000-40 000 berze.
B. Strâmtoarea Bosfor: În 2008 membrii asociației au decis să organizeze o tabără de 21 de zile la Strâmtoarea Bosfor pentru studiul migrației acvilei țipătoare mici. Numărarea pentru prima dată în istoria numărătorilor din Bosfor, a fost efectuat în paralel, din 4 puncte de observație, acoperind cea mai mare parte a strâmtorii. În cele trei săptămâni au fost observate 141 000 păsări răpitoare, din care 58 000 acvile țipătoare mici și 74 000 șorecari comuni.
C. Dobrogea: Informațiile adunate din Măcin, din observații ocazionale și de la păsări dotate cu transmițători GPS au sugerat, că estul României în întregime, astfel și Dobrogea, fac parte dintr-un culoar de migrație important. Studiile organizate în perioada 2010-2012 în Dobrogea au fost primele încercări de a culege informații simultan dintr-o regiune mai mare. În 2010 au fost efectuate observații din 15 puncte în Dobrogea de Nord, în 2011 din 13 puncte în Dobrogea de Sud, respectiv în 2012 din alte 3 puncte adiționale în Munții Măcin. Observațiile au fost efectuate paralel din toate punctele. Rezultatele au ajutat în delimitarea principalelor culoare de migrație a acestor specii din Dobrogea, dar pentru rezultate mai punctuale va fi nevoie de alte studii similare.