Parcul Natural Cefa

Scurtă descriere:

Parcul Natural Cefa

Parcul Natural Cefa se află în Câmpia Crișurilor, județul Bihor, la sud-vest de Oradea. Parcul natural în sine se întinde pe o suprafață de 5002 ha pe teritoriile administrative ale comunelor Cefa și Sînnicolau Român. Criteriile în alegerea limitelor au fost distribuția speciilor și a habitatelor, precum și învecinarea de partea cealaltă a graniței cu zona Kis-Sárrét din Parcul Național Körös-Maros (Ungaria). Cele două parcuri despărțite de graniță adăpostesc aceleași tipuri de habitate și speciile lor caracteristice, realizând împreună un ecosistem complex. În zona Parcului Natural Cefa există trei situri Natura 2000, ROSCI0025 Cefa, ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani respectiv ROSCI0387 Salonta, primele două suprapunându-se parțial cu Parcul. Suprafața totală a Parcului Natural Cefa, respectiv a siturilor Natura 2000 este de 15.106 ha, și pe lângă Cefa și Sînnicolau Român se suprapune și peste unitățile teritoriale administrative Salonta, Mădăras și Ciumeghiu. În parc există și o rezervația naturală 2194 Colonia de Păsări de la Pădurea Rădvani. Dreptul la administrația celor 5 arii protejate le revine, începând din 2017, la trei entități care și-au asumat înființarea structurii de administrare a parcului: Asociația Grupul Milvus, Asociația pescarilor sportivi Aqua Crisius respectiv Asociația Agenția de management a destinației Bihor. Parcul Natural Cefa se caracterizează printr-o diversitate mare a habitatelor și dispunerea lor în mozaic, dar și prin gradul ridicat de integritate ecologică al acestora. Astfel, într-o arie restrânsă se întâlnesc habitate variate: mlaștini, heleștee, canale, bălți, pădure, sărături, terenuri cultivate, pășuni și fânațe umede.

Suprafața:

Suprafața totală a ariilor protejate: 15.106 ha

Habitate:

Condițiile heterogene permit adăpostirea unui spectru larg de specii din cele mai diverse grupe sistematice și ecologice. Excesul de umiditate și predispoziția accentuată de înmlăștinire au constituit premisa realizării heleșteelor de la Cefa. Acestea, la fel ca și cele de la Biharugra (din Parcul Național Körös-Maros) au fost înființate pe domeniile contelui Tisza. Pajiștile nedesțelenite, utilizate ca pășuni și fânațe în urma canalizării și drenărilor, au suferit o salinizare, dând naștere la sărături răspândite insular pe tot teritoriul parcului, acoperite de vegetație secundară halofilă. Pădurea Rădvani este un rest al vechilor stejărete de luncă care acopereau odinioară Câmpia Crișurilor, în alternanță cu pajiștile stepice, formată în principal de stejar pedunculat, ulm și frasin.

Datele bibliografice menționează că în perioada preistorică Câmpia Crișurilor (în nordul căreia este situată zona Cefa-Rădvani) era acoperită cu păduri de stejar în alternanță cu pajiști stepice. Văile și terenurile mlăștinoase erau acoperite de stejărișuri de luncă, arinișuri și plopișo-sălcete. Cu aproximativ 120-140 de ani în urmă, pădurea situată între Marțihaz și Cefa, mult mai extinsă, ajungea până în apropiere de Mădăraș, iar pădurile compacte din preajma orașului Salonta se întindeau până în sud-vestul acestei localități, cunoscută sub toponimul de Barmod. În prezent, pe respectivul teritoriu nu a mai rămas decât Pădurea Rădvani, cea mai mare parte a pădurilor de odinioară fiind defrișate în vederea măririi suprafeței agricole. Prin urmare, din vegetația primară s-au păstrat până în prezent în zona Cefa-Rădvani, un rest de stejăriș și o serie de ochiuri de vegetație stepică. Din punct de vedere a tipurilor de habitate, Pădurea Rădvani se încadrează în 91F0 Păduri mixte de luncă de Quercus robur, Ulmus laevis și Ulmus minor, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris), respectiv 91I0 Păduri stepice euro-siberiene de Quercus spp.
În ceea ce privește vegetația halofilă primară, aceasta nu poate fi deosebită de cea secundară (idem). O etapă importantă în evoluția recentă a vegetației din Câmpia Crișurilor a constituit-o transformarea unor zone mlăștinoase în orezării (care în prezent nu mai există). Sub aspectul valențelor ecologice ale plantelor se constată o serie de trăsături caracteristice ale vegetației din această regiune. Din punctul de vedere al umidității se constată, pe de o parte o pondere ridicată a plantelor xerofile, datorită climei călduroase și secetoase din timpul verii, iar pe de altă parte, a speciilor hidro- și hifrofile ca urmare a influenței puternice pe care o au lacurile pescăriei asupra vegetației. O altă trăsătură caracteristică o constituie prezența unui număr mare de specii halofile. Teritoriul Câmpiei Crișurilor, acoperit cu vegetație ierboasă primară, a fost desțelenit și folosit ca teren agricol. Pajiștile nedesțelenite, utilizate ca pășuni și fânațuri, în urma canalizărilor și drenărilor au suferit o progradare salină, dând naștere unei vegetații secundare halofile, larg răspândită în prezent în Câmpia Crișurilor. Pajiștile halofile reprezintă, din punct de vedere a habitatelor de interes comunitar, unele dintre cele mai însemnate valori ale acestei zone, și se includ în tipul de habitat 1530 – Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice.

Specii:

 În Parcul Natural Cefa trăiesc peste 600 de specii de animale (peste 40 de mamifere, peste 260 de păsări, 4 reptile, 11 amfibieni, peste 35 de pești, peste 300 de nevertebrate) și mai mult de 650 specii de plante.
Dintre speciile de mamifere de interes comunitar amintim vidra (Lutra lutra), bine reprezentată în zonă datorită habitatelor acvatice întinse și diversificate, pisica sălbatică (Felis silvestris), respectiv liliecii, care în Parcul Natural Cefa sunt reprezentați de 12 specii. Pentru prima dată în fauna României, la Cefa au fost semnalate, prin utilizarea detectoarelor de ultrasunete, liliacul pitic al lui Kuhl (Pipistrellus kuhlii) și liliacul urechiat (Pipistrellus pygmaeus).
Ornitofauna Parcului Natural Cefa este una foarte bogată și diversificată. Când vorbim despre păsările cuibăritoare din parc, amintim colonia mixtă de stârci din Pădurea Rădvani, cu statut de rezervație. Speciile cuibăritoare de aici sunt: stârcul cenușiu (Ardea cinerea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) și egreta mică (Egretta garzetta). Colonia este instalată în aproximativ 100 de arbori de stejari și frasini. Stârci cuibăresc însă și în afara pădurii, în special pe insulele de stuf din iazurile complexului piscicol Cefa: egreta mare (Ardea alba), stârcul roșu (Ardea purpurea), stârcul galben (Ardeola ralloide), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), stârcul pitic (Ixobrychus minutus). Tot în stuf cuibărește eretele de stuf (Circus aeruginosus) și numeroase specii de păsări cântătoare, printre care gușa vânătă (Luscinia svecica). Vegetația natantă de pe heleștee, formată în mare parte de plutnică (Nymphoides peltata) și cornaci (Trapa natans), constituie habitate importante de hrănire și cuibărire pentru rața roșie (Aythya nyroca) și chirighița cu obraz alb (Chlidonias hybridus).
În Pădurea Rădvani, în afară de stârcii amintiți mai sus, cuibăresc și alte specii de păsări de interes comunitar, precum barza neagră (Ciconia nigra), codalbul (Haliaetus albicilla), viesparul (Pernis apivorus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius) sau ciocănitoarea de stejar (Dendrocopos medius).
Dropia (Otis tarda) este cea mai însemnată valoare a avifaunei terenurilor deschise. Singura populație viabilă a dropiei la noi în țară se localizează în zona ce se întinde în vestul orașului Salonta. Această populație este una comună cu Ungaria, habitatele folosite de păsări se regăsesc pe teritoriile ambelor state și efectivele constituie parte integrantă a populației est-panonice, la est de Dunăre. În ceea ce privește păsările răpitoare, terenurile deschise sunt folosite pentru vânătoare de către  eretele sur (Circus pygargus), care în anumiți ani cu gradație de rozătoare este reprezentat în zonă de mai multe perechi. Habitatele de silvostepă din zona Cefa-Salonta sunt populate de una dintre cele mai mari efective cuibăritoare de dumbrăveancă (Coracias garrulus) din Câmpia de Vest a României.
Heleșteele de la Cefa și zonele învecinate oferă prin plasarea lor pe culoarul de migrație, locuri ideale pentru hrănire, acumulare și repaus pentru zeci de mii de păsări în timpul migrației de primăvară și toamnă. Condițiile din Parcul Natural Cefa asigură păsărilor aflate în pasaj locuri de popas, în primul rând pe oglinzile de apă și pe fundul heleșteelor care sunt golite de apă în aceste perioade ale anului, creându-se condiții deosebit de favorabile pentru limicole în special. Astfel, pe aceste heleștee se pot observa mii de exemplare de păsări de țărm, printre care culici mari și mici (Numenius arquata, N.phaeopus), nagâți (Vanellus vanellus), sitari de mal (Limosa limosa), bătăuși (Philomachus pugnax), ploieri aurii și argintii (Pluvialis apricaria, P.squatarola), fluierari negri, cu picioare verzi, cu picioare roșii, de mlaștină, de munte (Tringa erythropus, T.nebularia, T.totanus, T.glareola, Actitis hypoleucos), prundărași gulerați mici și mari (Charadrius dubius, Ch.hiaticula), fugaci de țărm, mici și roșcați (Calidris alpina, C.minuta, C.ferruginea), picioroange (Himantopus himantopus), ciocîntorși (Recurvirostra avosetta), becaține comune (Gallinago gallinago) etc. Atrase de oferta trofică a bazinelor cu apă în scădere, se adună în timpul pasajului, și speciile de pescăruși, chire și chirighițe: pescărușul râzător (Chroicocephalus ridibundus), pescărușul pontic și pescărușul cu picioare galbene (Larus cachinnans, L.michahellis) pescărușul sur (Larus canus), chira de baltă (Sterna hirundo), chirighița cu obraji albi și cea neagră (Chlidonias hybridus, Ch.niger) etc. Lopătarii (Platalea leucorodia) care cuibăresc în zona Kis-Sárrét din Parcul Național Körös-Maros realizează aglomerări în timpul migrației pe heleșteele golite de apă. Luciul de apă este populat în migrație în special de diferite specii de rațe. Una dintre cele mai însemnate valori ale lacurilor de la Cefa este rața roșie (Aythya nyroca). Cândva, această pasăre de dimensiuni mici era unul dintre cei mai răspândiți locatari ai lumii apelor din zonele de câmpie din Europa Centrală, dar din cauza restrângerii zonelor mlăștinoase a devenit o specie în pericol de dispariție și a ajuns să fie ocrotită. În fiecare an, la final de vară sunt mii de exemplare care se adună pe anumite lacuri mai ascunse ale pescăriei Cefa, bogate în plante acvatice. De multe ori, rațele roșii așteaptă momentul plecării spre cartierele de iernare, motiv pentru care, în cazul acestui loc, începutul sezonului de vânătoare în septembrie a păsărilor acvatice poate fi pus sub semnul întrebării din punct de vedere al protecției naturii.
Câmpurile acoperite de fânațe, pășuni și culturi agricole sunt locul pentru repaus și/sau hrănire în afara perioadei de cuibărit pentru mii de gârlițe mari și gâște de vară (Anser albifrons, A.anser), însă și pentru câteva exemplare ale unor specii de gâște periclitate – gârlița mică (Anser erythropus) și gâsca cu gât roșu (Branta ruficollis).

Dintre raritățile care au apărut în ultimii ani în zona sitului, amintim gâsca călugăriță (Branta leucopsis), cufundarul polar (Gavia arctica), corcodelul de iarnă (Podiceps auritus), stârcul de cireadă (Bubulcus ibis), fugaciul pătat (Calidris melanotos), sitar de mal nordic (Limosa lapponica), pescărușul argintiu (Larus argentatus), pescărușul cu trei degete (Rissa tridactyla).

În Parcul Natural Cefa au fost identificate un număr de 11 specii de amfibieni și 4 specii de reptile: tritonul cu creastă dobrogean (Triturus dobrogicus), izvorașul cu burtă roșie (Bombina bombina) respectiv țestoasa de apă (Emys orbicularis), toate specii de interes comunitar.
În prezent ihtiofauna din zonă poate fi considerată una naturală. Alături de canale, în care se regăsesc în mod normal speciile autohtone, se află heleșteele din cadrul pescăriilor și a căror ihtiofaună cuprinde predominant specii de interes economic, alături de care însă s-au răspândit și alte specii din canalele învecinate. Aceste specii infiltrate din zonele învecinate sunt în principal ubicviste, cu o largă răspândire în bazinul Crișurilor. O importanță deosebită reprezintă țiparul (Misgurnus fossilis), specie protejată din Anexa II a Directivei Habitate 92/43/EEC, și se întâlnește numai în canale, respectiv heleșteele nevidabile din zonă.
Pe teritoriul Parcului Natural Cefa s-au identificat și numeroase speciile valoroase de nevertebrate, precum singura specie de libelulă din zonă care este listată în anexa II din Directiva Habitate 92/43/EEC, Coenagrion ornatum, sau anumite specii de coleoptere, toate de interes comunitar, precum croitorul mare al stejarului (Cerambyx cerdo), croitorul cenușiu (Morimus funereus) sau rădașca (Lucanus cervus).

Formularul Standard Natura 2000 al sitului………..

Măsuri minime de conservare:

Numărul de entități implicate  în administrarea ariei protejate: Asociația Grupul Milvus, Asociația pescarilor sportivi Aqua Crisius respectiv Asociația Agenția de management a destinației Bihor

Amenințări:

Foto/video: