Maia - Foto: Luca Andrei Dehelean

În data de 22.04.2012, o echipă din România formată din 5 angajați și voluntari ai Grupului Milvus, implicați în proiectul de conservare a șoimului dunărean LIFE09 NAT/HU/000384, s-au deplasat la Sarajevo, Bosnia și Herțegovina. Acolo au fost întâmpinați de către domnii Dražen Kotrošan și Iljan Dervovič, doi membri ai Ornitološko društvo “Naše ptice” (Societatea Ornitologică „Păsările noastre“), un ONG din Bosnia  și Herțegovina dedicat protecției păsărilor, care ne-au fost de mare ajutor pe parcursul vizitei noastre.

Scopul călătoriei a fost recuperarea transmițătorului satelitar montat anul trecut în România pe femela juvenil de șoim dunărean botezată Maia (VIDEO), precum și aflarea răspunsului la întrebarea dacă transmițătorul a căzut pur și simplu de pe spatele păsării sau dacă s-a întâmplat nefericita situație ca pasărea să fi murit, în această din urmă situație încercând să identificăm și cauza morții acestui șoim.

După ce și-a luat zborul din singurul cuib de șoim dunărean cunoscut în România în anul 2011, Maia a petrecut o bună perioadă de timp în Voivodina, nordul Serbiei. Acolo ea a fost vizitată de către angajații și voluntarii Grupului Milvus în 15.09.2011, unde ne-a oferit informații valoroase despre dispersia juvenililor de șoim dunărean, hrana acestora, comportamentul lor în primul an de viață etc., mai multe informații găsiți aici.

Ilijas, Bosnia – Foto: Luca Andrei Dehelean

În mijlocul acestei ierni grele pentru continentul european, în prima zi a lunii februarie, Maia a părăsit Serbia îndreptându-se spre vest, unde a intrat pe teritoriul Croației. Acolo ea a petrecut aproximativ 10 zile după care s-a îndreptat spre sud, în direcția Mării Adriatice, oprindu-se la câțiva km nord de Sarajevo, capitala Bosniei. Din cauza semnalelor difuze și greu de interpretat, putem doar afirma că în data de 10 februarie era încă în Croația iar la 13 februarie șoimul se afla deja la nord de Sarajevo, între aceste 2 locații datele nu au putut fi interpretate din cauza calității slabe a semnalelor, semn că ceva era în neregulă între aceste două date. După încă o săptămână am primit semnal din același loc, acest lucru nefiind deloc ceva obișnuit pentru un șoim dunărean. Atunci ne-a fost confirmat că ceva se întâmplase într-adevăr. Astfel, partenerii noștri din Ungaria au  luat legătura cu colegii ornitologi de acolo, aceștia deplasându-se la fața locului însă fără nici un rezultat, căutările lor fiind de asemenea îngreunate din cauza condițiilor meteo dificile din acea perioadă.

Spre punct – Foto: Luca Andrei Dehelean

La începutul lunii aprilie, transmițătorul a emis iarăși din nordul orașului Sarajevo, dintr-o pădure aflată pe un deal, la câteva sute de metri de semnalele din luna februarie. Am decis că merita încercată o căutare amplă a zonei, astfel că ne-am deplasat acolo și am căutat amănunțit punctele respective.

După câteva ore am reușit să găsim transmițătorul, inelul ornitologic care fusese aplicat la piciorul păsării, precum și rămășițele șoimului constând din câteva pene smulse și toracele acesteia. După urme am constatat că penele fuseseră smulse de către un

Locația finală a păsării - Foto: Luca Andrei Dehelean

mamifer, însă acest fapt probabil s-a petrecut după moartea șoimului. Din păcate, cauza exactă a morții nu s-a putut identifica, totuși câteva presupuneri se pot face iar cauzele care par să fie cele mai pluzibile sunt două. Ținând cont de locația păsării și de habitatul din jur format din regiuni de deal cu păduri întinse, habitat nespecific șoimilor dunăreni, Maia probabil era doar în trecere prin acea zonă, îndreptându-se spre zone mai sudice, asemenea altor juvenili din aceeași specie care pe timpul iernii se deplasează spre sudul Europei. În această zonă, putem presupune fie că ea a fost atacată de o altă pasăre răpitoare, fie că a suferit din cauza foamei și astfel a pierit.

Toracele – Foto: Luca Andrei Dehelean

Penele și transmițătorul – Foto: Luca Andrei Dehelean

Transmițătorul satelitar – Foto: Luca Andrei Dehelean

Pe lângă faptul că am recuperat un aparat de valoare care va putea fi refolosit prin montarea sa, în viitor, pe un alt exemplar, această experiență pe care Maia ne-a oferit-o, începând de la montarea transmițătorului și până în momentul final, nu doar că ne-a oferit multe informații valoroase despre juvenilii de șoimi dunăreni dar mai ales întărește ideea de absolută nevoie pentru conservarea acestei specii, prin rata mare a mortalității în rândul tinerilor și multitudinea de riscuri la care aceștia sunt expuși!

Echipa – Foto: Luca Andrei Dehelean

Video despre găsirea șoimului în Bosnia

În data de 22 martie 2011, membrii Asociaţiei „Grupul Milvus” au verificat unul dintre primele cuiburi cunoscute de către ei (datând încă din 1999), lângă localitatea Valea, județul Mureș, însă au găsit doar arbori tăiați în locul gorunului cu cuibul de acvilă țipătoare mică.

„Administratorii ariei Natura 2000 au anunțat Regia Pădurilor, Poliția, Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare. După câteva zile, în prezența directorului administrației ariei protejate, a unui reprezentant de la Regia Pădurilor, a unui polițist și a reprezentantului deținătorului legal al terenului forestier, au constatat la fața locului că tăierile ilegale de arbori au fost făcute de către proprietarul terenului. Proprietarul va suporta pagubele” a declarat Daróczi J. Szilárd, membru al Grupului Milvus.

Acest cuib a fost ocupat de mai mulți ani de către Jobbágy, o acvilă țipătoare mică, care  se află în migrația de primăvară și în aceste zile va sosi la cuibul său nou. Din cauza  distrugerii cuibului și cunoscând faptul că  un cuibărit nereușit ar putea avea consecințe grave asupra populației acestei specii, ornitologii de la Grupul Milvus au început măsurile urgente de conservare a speciei.

„Încercăm să realizăm conservarea acvilei țipătoare mici din România prin diferite modalități. Unul dintre acestea este stabilizarea cuiburilor prăpădite, montarea cuiburilor artificiale. În acest caz, montarea unui cuib artificial a fost foarte importantă și urgentă. În zilele următoare ne-am deplasat la fața locului și la o distanță de 12 m de la gorunul tăiat am montat un cuib artificial pe un copac corespunzător. Sperăm că, după ce se întoarce, Jobbágy va accepta și va ocupa fără ezitare cuibul său nou” a adăugat Daróczi J. Szilárd.

Pe durata proiectului vor fi montate 100 de cuiburi artificiale în cele trei arii Natura 2000. Cuibul artificial făcut din siderit este fixat pe trunchiul arborelui cu șuruburi. Apoi, cuibul este umplut cu crengi până când redă forma și caracterul unui cuib natural. Astfel se vor asigura condițiile propice de cuibărit, oferind păsării siguranță în fața condițiilor meteo sau activităților forestiere. Mai multe detalii despre proiect puteți citi pe pagina www.pomarina.ro.

Comunicat de presă
22 aprilie 2012

Din aceste considerente, cu sprijinul Ministerului Mediului și a Pădurilor, Grupul Milvus a convocat o primă întâlnire la care au participat reprezentații tuturor furnizorilor de energie electrică din țară. În cadrul întâlnirii de la București din 14 decembrie 2011, cei prezenți au fost informați privind problematica păsărilor și liniilor electrice, statutul actual de conservare al șoimului dunărean, obiectivele programului LIFE+ implementat în vederea conservării speciei țintă, baza legislativă în ceea ce privește aceste probleme, metoda cuiburilor artificiale montate pe stâlpi de înaltă tensiune, diferite tehnici privind izolarea coronamentelor de stâlpi de medie tensiune. Pe lângă operatorii rețelelor de electricitate, la întâlnire a fost prezent atât partenerul nostru de proiect din țară, Societatea Ornitologică Română, cât și mai mulți parteneri din Ungaria, reprezentanții cărora au prezentat colaborarea de succes existentă între organizațiile de protecția păsărilor sălbatice respectiv furnizorii de energie electrică din țara vecină.

Sperăm că, această întâlnire a fost doar primul pas dintr-un proces mai lung, la finalul căruia, în mod optim, rețelele de linii de medie tensiune din România nu vor mai prezenta pericol pentru șoimii dunăreni, acvilele țipătoare mici și alte specii de păsări. Reprezentantul Ministerului Mediului și a Pădurilor prezent la întâlnire a declarat că, potrivit legislației națională existentă în acest domeniu, respectiv convențiilor internaționale semnate de România, suntem obligați să contracarăm aceste probleme. În acest scop, a propus formarea unui grup de lucru, compus din reprezentații operatorilor rețelelor de transmisie și distribuție a energiei electrice, autoritățile de stat relevante, respectiv organizațiile neguvernamentale care activează în domeniul conservării păsărilor sălbatice. Sarcina acestui grup de lucru, care ar urma să se întâlnească anual ori de câte ori este necesar, va fi identificarea soluțiilor viabile pentru rezolvarea acestei problematici.

Materialele prezentate la această întâlnire pot fi descărcate de pe pagina proiectului LIFE

La început, Grupul Milvus a fost un grup de prieteni, ceea ce a reușit să rămână până în prezent, în ciuda dimensiunii echipei, cu toate beneficiile și dezavantajele acestui sistem. Mulți zic că, datorită acestui aspect nu putem deveni profesionali, adică o mașinărie calculată, cu sânge rece, care angajează doar pe cei mai buni și hotărăște doar din considerare profesională. Din fericire, mai mulți dintre noi sunt de părere că rezultatele ultimilor 20 de ani dovedesc dreptul de existență a acestei prietenii, constituind astfel nu doar un grup profesional, dar și unul coherent.

Care sunt acele rezultate din ultimii 20 de ani, de care suntem mândri?
Se poate spune că dispunem de cele mai ample cunoștințe despre păsările cuibăritoare, migratoare și cele care iernează în România, și în acest scop:
- timp de 10 ani, am organizat tabere de inelare în Munții Gurghiului (http://milvus.ro/gurghiu-mountains-ringing-camp), timp de 2 ani pe Grindul Chituc, unde am reușit să capturăm 4 specii noi pentru fauna țării
- timp de 6 ani, am organizat tabere de observare a păsărilor răpitoare migratoare în Munții Măcin (http://milvus.ro/RO/macin-mountains-raptor-migration-watchsite-2002-2007), am încercat să explorăm rutele de migrație a răpitoarelor din Dobrogea (http://milvus.ro/autumn-raptor-migration-study-in-dobrogea-%E2%80%93-2010-2011-2/2286) și am organizat observații de răpitoare migratoare la Bosfor (http://milvus.ro/raptor-migration-watchsite-at-bosphorus/307)
- organizăm Monitorizarea Efectivelor de Iernare ale Păsărilor Răpitoare (http://milvus.ro/RO/wintering-birds-of-prey-monitoring-programme)
- organizăm (împreună cu Societatea Ornitologică Română) Monitorizarea Păsărilor Comune (http://monitoring.sor.ro/), Numărătoarea de Iarnă a Păsărilor Acvatice (http://milvus.ro/mid-winter-count-of-waterfowl-in-2011/1454) și avem un program de recensământ al berzei albe în România (http://www.ciconia.ro/Rezultate.html) (de asemenea, împreună cu Societatea Ornitologică Română)
- am evaluat efectivele mai multor specii răpitoare: acvila țipătoare mică (http://milvus.ro/lesser-spotted-eagle-census-in-the-carpathian-region-of-romania), acvila de munte și șoimul călător (http://milvus.ro/conservation-of-the-golden-eagle-and-peregrine-falcon), vânturelul de seară (http://milvus.ro/RO/the-conservation-of-falco-vespertinus-in-the-pannonian-region-life05-nath000122)
10 ani după înființarea Grupului Milvus am decis ca activitățile noastre să nu se oprească doar la cercetarea păsărilor. A fost o decizie înțeleaptă, iată rezultatele: - dispunem de date la nivel național privind răspândirea popândăului și a vidrei  (http://milvus.ro/Mammal_Conservation/steppic-mammal-research-program/souslik-survey#more-305), precum și referitor la mai multe specii de amfibieni și reptile – ne ocupăm de evaluarea și conservarea unor carnivore mari, în special a ursului brun (http://milvus.ro/RO/brown-bear-conservation-and-research-programme-in-a-model-area-in-romania)
Putem fi mândri pe bună dreptate de aceste rezultate, însă existența datelor despre anumite specii, în sine, nu rezolvă problemele existente privind conservarea biodiversității. Din fericire, am avut oportunitatea de a folosi datele noastre în beneficiul conservării naturii: avem o parte imensă în propunerile de situri noi pentru rețeaua Natura 2000 (http://www.natura2000proposals.ro/), putem declara fără doar și poate că, fără munca noastră persistentă România ar fi rămas fără sute de mii (chiar milioane) de hectare de arii protejate. Și activitățile noastre în acest scop încă nu s-a sfârșit…
- am inițiat în mare parte a țării montarea suporturilor pentru cuiburi de berze albe pe stâlpi de electricitate, iar în Dumbrăvioara, județul Mureș, am instalat prima cameră de luat vederi din România la un cuib de barză albă (http://milvus.ro/RO/the-2011-events-in-the-stork-nest-with-web-camera/2033)
- derulăm un program de succes de educație ecologică, cu multe ore ținute în școli și tabere de vară organizate de noi (http://milvus.ro/RO/working-groups/environmental-education)
- încercăm să fim „câini de pază” (watchdog), când e vorba despre deteriorarea naturii, cum ar fi de exemplu construirea unui drum peste o arie protejată (http://milvus.ro/RO/ngo-revolution), sau construirea turbinelor eolienelor care ar putea pune în pericol populații întregi de păsări sălbatice
- prin proiecte finanțate de UE, avem ca obiectiv conservarea pe termen lung a trei specii de păsări răpitoare  (www.pomarina.ro, www.sakerlife2.mme.hu, http://milvus.ro/RO/the-conservation-of-falco-vespertinus-in-the-pannonian-region-life05-nath000122)
- de mai bine de 10 ani, menținem un centru de reabilitare pentru păsări, care este finanțată din surse proprii și funcționează datorită unor medici veterinari care ne ajută pe bază de voluntariat (http://milvus.ro/RO/romana-the-rehabilitation-center)
- am fondat Bursa Milvus, ca un suport pentru tineri, studenți, care activează în domeniul conservării naturii (http://milvus.ro/RO/milvus-scholarship-2010/971)
- asigurăm managementul a 4 arii protejate (http://milvus.ro/ariiprotejate/) – organizăm un concurs de fotografii de natură, anul acesta pentru a treia oară (http://milvus.ro/RO/the-3rd-international-milvus-nature-photography-contest/1430),
și am putea să nu ne oprim aici – și promitem, nu ne oprim.
Toate acestea puteau fi realizate doar prin muncă de echipă, astfel pe această cale dorim să le mulțumim ajutorul tuturor membrilor, voluntarilor, angajaților, simpatizanților, suporterilor. Mulțumim și celor care ne critică, deoarece prin ei devenim mai puternici. Dacă privim înapoi și ne analizăm activitățile desfășurate, ne dăm seama că toate aceste rezultate, pe care le considerăm realizări importante, cu toate că sunt frumoase și adevărate, nu au schimbat însă lumea (suficient), încât să putem declara că Grupul Milvus se poate dizolva, deoarece nu mai sunt activități pentru care ar trebui să existe. Astfel, continuăm, și sperăm că vor veni mai multe 20 de ani, și într-o zi vom putea spune, că nu mai este nimic de făcut în domeniul conservării naturii.
A 20-a zi de naștere a fost sărbătorită în noiembrie de către întreg Grupul Milvus

În cele două zile s-au ţinut prezentări prin care specialiştii din Ungaria şi Slovacia au transmis o parte din cunoştinţele şi din experienţele acumulate în proiectul anterior – “Conservation of Saker (Falco cherrug) in the Carpathian Basin (LIFE06 NAT/HU/000096)” noilor ţări implicate în conservarea şoimului dunărean: Bulgaria şi România. În cea de-a doua zi a fost organizată şi o ieşire pe teren pentru a vizita cuiburile artificiale instalate şi liniile de medie tensiune izolate cu ajutorul companiilor de electricitate maghiare. Nu au lipsit, bineînţeles, nici păsările aflate deja în preajma cuiburilor.

Proiectul va dura 4 ani şi va include diverse activităţi menite să contribuie la asigurarea statutului favorabil de conservare al acestei specii de pasăre răpitoare în centrul şi estul continentului. Vom reveni cu informaţii detaliate privind obiectivele şi rezultatele proiectului, urmând să fie realizat şi un site web în acest scop.

Dorim să mulţumim şi pe această cale organizatorilor precum şi tuturor participanţilor evenimentului de la Felsőtárkány!