Natura 2000 și Dezvoltarea Rurală în România

Proiectul urmărește să îmbunătățească managementul rețelei UE Natura 2000 și al rețelei naționale de arii protejate prin promovarea dezvoltării rurale durabile în România și prin demonstrarea oportunităților locale de dezvoltare legate de ariile protejate, a unei mai bune integrări a managementului ariilor protejate și al resurselor naturale în planificarea pentru infrastructură și dezvoltare regională și prin îmbunătățirea sprijinului financiar pe termen lung pentru managementul ariilor protejate și al resurselor naturale.

Un consorțiu format din 5 parteneri va implementa activitățile proiectului: WWF Programul Dunăre – Carpați (lider), WWF Elveția, Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus”, Asociația Ecotur Sibiu și Fundația ProPark pentru Arii Protejate.

Perioada: 2013-2016

Finanțator: Swiss Intermediate Body

Proiect co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă.

Publicații:

(10.03.2015) Anunț privitor la “Elaborarea a 3 ghiduri in vederea planificări și implementării proiectelor in sectoarele: infrastructură de transport, exploatare de microhidrocentrale și parcuri eoliene” finanțat în cadrul Programului de Cooperare Elevețiano – Român.

Achizitor: Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus”

Tipul achiziției: servicii

Procedura aplicată: achiziție conform Anexei III din contractul de finanțare nr. 9E0698.02

Termen limită de depunere a ofertelor (data și ora): 20.03.2015 ora 12:00.

Adresa unde se primesc ofertele: prin email andrasattila.nagy@milvus.ro sau depunere personală/prin poștă str. Márton Áron nr.9/b, Târgu Mureș.

Ofertantul va fi exclus de la procedură dacă se află în una din situațiile de excludere menționate în termenii de referință.

Termenii de referință se pot procura prin email andrasattila.nagy@milvus.ro sau se pot descărca de aici.

Durata contractului: 28.02.2016

Criteriul de atribuire: prețul cel mai scăzut

Persoană de contact, Nagy András Attila – 0720.018089, andrasattila.nagy@milvus.ro

(11.02. 2015.) Anunț privitor la “Elaborare două studii de evaluare a biodiversității pentru proiectele Parc eolian și amenajare drumuri, propus în comuna Greci, titular SC Van Pro Energy SRL și Construire și exploatare de microhidrocentrale pe Râul Alb (beneficiar SC ABI Automotion SRL), în scopul evaluării corecte a impactului potențial produs de cele două proiecte asupra integrității siturilor Natura2000 ROSPA0073 Măcin – Niculițel, ROSCI0123 Munții Măcinului și ROSCI0236 Strei-Hațeg și a stării de conservare a speciilor de interes comunitar” finanțat în cadrul Programului de Cooperare Elevețiano – Român.

Achizitor: Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus”

Tipul achiziției: servicii

Procedura aplicată: achiziție conform Anexei III din contractul de finanțare nr. 9E0698.02

Termen limită de depunere a ofertelor (data și ora): 23.02.2015 ora 14:00.

Adresa unde se primesc ofertele: prin email prin email andrasattila.nagy@milvus.ro sau depunere personală/prin poștă str. Márton Áron nr.9/b, Târgu Mureș.

Ofertantul va fi exclus de la procedură dacă se află în una din situațiile de excludere menționate în termenii de referință.

Termenii de referință se pot procura prin email andrasattila.nagy@milvus.ro sau se pot descărca AICI.

Durata contractului: 28.02.2016

Criteriul de atribuire: prețul cel mai scăzut

Persoană de contact, Nagy András Attila – 0720.018089, andrasattila.nagy@milvus.ro

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Cea mai mică specie de rândunică, lăstunul de mal, poate fi observată mai ales de-a lungul râurilor şi lacurilor mari. De obicei nu vedem numai un singur exemplar, este o pasăre sociabilă, umblă în stoluri. Coada este puţin bifurcată. Specia se poate identifica şi pe baza stilului de zbor: planează mai puţin, nu schimbă des altitudinea, nu zboară aşa de graţios şi cu uşurinţă ca rândunica sau lăstunul de casă. În afară de asta, rândunica are coada mult mai bifurcată, iar la lăstunul de casă se pot observa foarte uşor burta şi partea supracaudală albă. Ca şi celelalte specii de rândunici, lăstunul de mal coboară rar pe pământ, dar nici nu se înalţă prea sus în aer. Are un glas jos, dizarmonic şi strident “ciurr-ciurr”, iar cântecul e un ciripit încet. Îl găsim mai ales lângă ape, pe lângă oferta abundentă de harnă aici găseşte pereţi verticali, locuri potrivite pentru săparea galeriilor. Nu e legat foarte mult de apropierea apelor, cuibăreşte aproape oriunde dacă găseşte pereţi verticali în cariere de margă şi nisip, în gropi de balastieră. În Dobrogea, în jurul ruinelor cetăţii Histria folosesc cu precădere peretele gropilor săpate de arheologi. Uneori aleg locuinţe ciudate, ca tuburile de drenaj ale malurilor betonate sau găurile pereţilor de stânci. Cea mai “înaltă” colonie a fost înregistrată în Himalaya, la o altitudine de 4.500 metri. Cuibărește în colonii. Într-o colonie numărul galeriilor ocupate este de obicei în jur de 50, dar nu sunt rare nici coloniile cu peste o sută. Pe cel mai lung râu din Transilvania, Mureşul, pe o perioadă de 18 ani şi o lungime de 650 de km, numărul perechilor clocitoare a variat între 4.500 şi 11.000. De multe ori galeriile sunt ocupate de alţi chiriaşi: vrabia de casă şi de câmp, prigoria, pescărelul albastru, graurul, etc. Este o specie migratoare, de lungă distanță. Sosesc ultimele dintre speciile de rândunici, la jumătatea lunii aprilie. Masculii încep să construiască noile galerii, în această fază fără ajutorul femelelor. Formarea perechilor se leagă strâns de săparea galeriilor. Să vedem, cum se petrec primele momente ale acestei “logodne”: după ce masculul sapă până la o adâncime de 25-30 cm, aşteaptă la intrare domnişoarele lăstun de mal. Dacă una zboară aproape, el se desprinde de perete şi face un cerc în faţa intrării cântând. Domnişoarele însă nu sunt uşor de convins, vizitează mai multe găuri înainte de a face această grea alegere. Dacă decid să rămână, ajută şi ele la săparea galeriei. Proaspăta “doamnă” apoi va alunga cu vehemenţă celelalte femele cu gânduri seducătoare, uneori chiar şi pe alesul său. Masculii care nu reuşesc să atragă o femelă vor începe să sape altă galerie, desigur pe o altă porţiune a coloniei. Din această cauză fiecare colonie are mai multe găuri decât numărul efectiv de perechilor cuibăritoare. Când perechea tânără săpat până la o lungime de 60-70 de cm, face o cameră terminală cu diametru de 10-15 cm pentru viitorul cuib. Pământul este săpat cu ajutorul picioarelor şi al ciocului şi este scos afară ieşind cu spatele. Pentru asta le sunt de ajutor penele mai tari de la picioare, numite şi “pinteni de pene”. Spre finele lucrărilor femela devine din ce în ce mai activă, masculul nu mai umblă după ea. Cu 3-5 zile înainte de depunerea ouălor masculul îşi păzeşte intens perechea, deoarece în această perioadă are loc împerecherea. Masculul nu se îndepărtează mai mult de un metru de femelă – în fiecare clipă poată să apară un rival neinvitat. După aceste zile obositoare, perechea înnoptează împreună în cuib. Mai ales femela cloceşte cele 4-6 ouă, dar şi masculul preia o mare parte. De pe burta femelei cad penele, iar pielea formează riduri; circulaţia sângelui se intensifică pe acel loc formând aşa-zisa pată de clocire, devenind un adevărat “calorifer” pentru încălzirea ouălelor. Puii golaşi, numai cu câteva pene, ies din ouă după două săptămâni. Cu ochii închişi, imediat cer de mâncare cu ciocurile larg deschise. Hrana este adusă de amândoi părinţii: muşte, ţânţari, afide, efemeroptere, etc. prinse în aer. Căutând hrană, adulţii nu se îndepărtează mult de colonie, şi de altfel nici nu pot, fiindcă puii trebuie hrăniţi din ce în ce mai des. De obicei aduc hrana de 4-5 ori într-o oră; mai frecvent pe vreme ploioasă. Noua generaţie iese din galerie după cca 22 de zile, dar încă o săptămână puii sunt hrăniţi de părinţi. Puii dintr-o familie sunt recunoscuţi după sunetele emise. Juvenilii deveniţi independenţi părăsesc colonia, iar părinţii încep a doua clocire. Uneori femela părăseşte încă din timpul creşterii puilor familia şi cu un alt mascul începe depunerea unei a doua ponte. Dacă o pasăre răpitoare (şoimul rândunelelor, vânturelul roşu, uliul păsărar, uliul porumbar) se apropie de colonie, toate păsările din colonie se ridică în aer, emiţând sunete de alarmă. Pericolul poate veni şi dinspre sol, în chipul nevăstuicii, hermelinei, vulpii sau şobolanului sur. Înainte de migraţie, lăstunii de mal se adună în stoluri mari şi înnoptează în stufărişuri. Păsările unei anumite zone de obicei rămân împreună şi în timpul migraţiei. Zboară ziua spre sud, noaptea se odihnesc (majoritatea păsărilor cântătoare insectivore zboară noaptea şi se hrănesc/odihnesc ziua). Efectivele din Europa petrec iarna în regiunea Sahel a Africii. Precipitaţiile acestei regiuni au o corelaţie strânsă cu supravieţuirea lăstunilor de mal: după un sezon secetos numai o mică parte din păsări se întorc la locurile natale. Mortalitatea este ridicată şi în condiţii normale, cu valori între 50-70 %, fiind mai puţin ridicată în rândul tinerilor. Dintre exemplarele inelate unul a atins vârsta de 9 ani. Factori periclitanți, rol ecologic Amenajările cursurilor de râu şi prezenţa oamenilor periclitează în multe locuri coloniile lăstunilor de mal. Să ocrotim deci habitatele, coloniile acestor păsări ca să le mai admirăm încă mult timp!

flickr.com/Zakwitnijpl-Ejdzej-Iric

Share this Share this content

Țiclean (Sitta europaea)

Gaiță (Garrulus glandarius)

Vrabie de casă (Passer domesticus)

Cerb carpatin (Cervus elaphus)

Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina)

Atlasul păsărilor cuibăritoare din România

Monitorizarea Păsărilor Comune

Monitorizarea păsărilor răpitoare de zi cuibăritoare din România (MPR)

Share this content

**Acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina)**