Transmițătoare prin satelit montate pe acvile țipătoare mici

[singlepic id=299 w=250 h=200 float=left]Acvila țipătoare mică (Aquila pomarina) este una dintre păsările răpitoare a căror populație mondială se află în declin continuu. România este o țară deosebit de importantă din punct de vedere al conservației acestei specii, deoarece aproape un sfert din populația europeană cuibărește pe teritoriul țării noastre. În cadrul proiectului pentru conservarea speciei, intitulată “Conservarea acvilei țipătoare mici în România” (LIFE08 NAT/RO/000501), membrii Asociației pentru Protecția Păsărilor și a Naturii „Grupul Milvus” au reușit să captureze în data de 10 mai 2010, doi adulți de acvilă țipătoare mică într-una din zonele țintă ale proiectului.Pe păsări au fost montate transmițătoare prin satelit, cu ajutorul cărora va fi posibilă urmărirea mișcării acvilelor timp de minim un an, astfel încât se vor obține informații importante despre aria lor de mișcare și utilizarea habitatului. Totodată, începând din toamna acestui an, cu ajutorul transmițătoarelor se vor putea colecta date importante și despre rutele de migrație folosite, precum și despre zonele de iernare. Pe cele două păsări s-au utilizat și alte marcaje: astfel ele au fost inelate cu inele ornitologice și colore (cu coduri de numere), și au fost vopsite pe o mică porțiune a aripei. Începând cu perioada de migrație din luna septembrie, mișcarea păsărilor va putea fi urmărită pe site-ul www.pomarina.ro, care se află în prezent în curs de dezvoltare.

Lăsați un comentariu

This Post Has One Comment

  1. Kuti Márta

    Kedves barátaim, (elnézést a tegezésért, mind gyermekeim lehetnétek, azt hiszem) megrögzött természetbarát, állatvédő vagyok, csak úgy a magam örömére, s mert abban hiszek, hogy csak ez biztosítja a földi élet jövőjét. Csodálom a munkátokat, amit ilyen téren végeztek, de fel vagyok háborodva, hogy magyarul nem találom a honlapotokat. Hajdan az én tanáraim nem vittek ki a természetbe, megmutatni, milyen csoda is az, ma sem ismerem a növényeket, madarakat, mármint a magyar megnevezésüket. Ezért a tavaly 8000 érts nyolc ezer forintot költöttem egy madárhatározóra, amely Európa közel 800 madarát mutatja be. Mert a madárszeretet is ott kezdődik, hogy anyanyelveden meg tudod nevezni ezeket a szárnyas csodákat, ha nem vagy szakember. És egyébként is, tudnotok kell, hogy a magyar az egyetlen olyan nyelv, ahol minden madárnak, növénynek saját neve van, és nem a latin elferdített változata. Na kérdem én, a gyurgyalagot vagy akárcsak a gólyát, de a fecskét (a nyáron 8. emeleti ablakom sarkába raktak fészket, és minden nap a fészeképítésük csodáját érhettem meg) is csak mi nevezzük így. És még sorolhatnék legalább 700 megnevezést (mert a kormorán vagy pingvin más nyelven is az, a kakukkot is ide sorolhatom pl.) Egyszóval célotok eléréséhez szükséges az anyanyelv ismerete, az anyanyelvi terminus technicusok, azaz szakkifejezések. Fontoljátok meg, gondoljátok végig. Jó munkát, sok sikert az új évben.