Pământuri vechi, orizonturi noi: Conferința Consiliului European pentru Recensământul Păsărilor

3 photoshopÎn mijlocul lunii septembrie a avut loc cea de-a 19-a Conferință Internațională a Consiliul European pentru Recensământul Păsărilor (EBCC) la Cluj Napoca. Organizată de către Universitatea Babeș-Bolyai, Societatea Ornitologică Română (partener BirdLife România) și Grupul Milvus, conferința a adunat împreună persoane implicate în monitorizarea păsărilor, cercetători și specialiști în protecția naturii din întreaga Europa și nu numai. Subiectele prezentărilor, ținute de experți în domeniile lor de cercetare, au fost variate, de la noile tehnologii și metodologii de monitorizare a păsărilor până la cauzele schimbărilor în populațiile de păsări, demografia și distribuția lor și eficacitatea programelor de conservare utilizate în prezent. bird_numbers_logo_00Conferința este organizată din trei în trei ani, din anul 1960 și aceasta a fost prima organizare a acesteia  în România, sau, pe o scară mai largă, în sud-estul Europei. Momentul nu este nesemnificativ! În urmă cu doar 15 ani, în România monitorizarea păsărilor a fost necunoscută, recensământurile fiind limitate la câte o specie în unele părți ale țării. A fost o țară cu biodiversitate bogată, dar și fragilă, cu o lipsă imensă în cercetarea biodiversității pe teritoriul ei. În ciuda faptului că multe persoane au avut o înțelegere practică și culturală a faunei sălbatice timp de secole, foarte puține date științifice ne-au rămas despre distribuția și demografia unor specii sau populații.  Numai atunci am devenit conștienți de acest lucru, când câte-o specie a dispărut sau a ajuns pe cale de dispariție. Puțini oameni știu, că în secolul XX patru specii de vulturi au dispărut din România. Chiar și acum, ultima populație supraviețuitoare a dropiei este în continuă amenințare de planurile infrastructurale a autorităților locale. 1 photoshopDupă anul 2000, lucrurile au început să se schimbe întrucât grupurile de conservare au început recensământul și monitorizarea unor specii de păsări.  În 2005-2006 s-a realizat prima estimare fundamentată științifică unei specii larg răspândite, a acvilei țipătoare mici. Cu toate acestea, activitățile de conservare au început mai serios și în mod corespunzător doar în 2007, după aderarea României la UE. După acceptarea Directivei de Păsări, România a avut sarcina dificilă de a desemna siturile Natura 2000, pentru care populațiile multor specii trebuia cunoscute atât la nivel național cât și pe plan local, în  situri. Banii au fost puțini, timpul la dispoziție a fost scurt, iar lipsa oamenilor specialiști a îngreutățit și mai mult situația. Totuși cu acest  efort, Români a făcut un pas uriaș, pentru cunoașterea și conservarea avifaunei țării. În doar peste zece ani, înțelegerea noastră despre tendințele populațiilor de păsări sa schimbat enorm. Lucrarea începută cu aderarea la UE a continuat în special prin intermediul  elaborării planurilor de management ale siturilor Natura 2000. Pentru aceasta în multe situri din întreaga țară trebuiau recensate speciile țintă, acesta fiind un proces în curs de desfășurare și în prezent. Dar, desigur, mai sunt încă multe de făcut, deoarece natura se confruntă cu amenințările agriculturii intensive, schimbării climatice și cu dezvoltarea necontrolată a infrastructurii, astfel necesitatea de a monitoriza eficient specii devine tot mai importantă. Am parcurs un drum lung, dar mai sunt multe de făcut și de învățat. Acesta a fost și scopul conferinței: schimbul de  experiență și de informații din întreaga lume, și în cazul țărilor cu o experiență vastă în monitorizarea păsărilor transmiterea acestor cunoșințe către țările cu experiență mai puțină. Participanții din Romînia au învățat foarte mult  pe parcursul conferinței, și sperăm că ceilalți participanți s-au întors în țările lor învâțând de la noi.

Lăsați un comentariu