Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0103 Valea Alceului se află în Câmpia Crișurilor, Regiunea de dezvoltare Nord-Vest, județul Bihor (N 46° 59′ 50”, E 21° 46′ 59”). Suprafața inițială fusese de 1072 ha, însă în urma extinderii sitului din 2011 la propunerea Asociației Grupul Milvus, în prezent se întinde pe 3634 de hectare.
Poate mai importantă parte a sitului se află în imediata vecinătate a satului Livada de Bihor (comuna Nojorid), deși cuprinde habitate schimbate/afectate în mare măsură de diferite activități antropice. Astfel, găsim terenuri arabile intensive și extensive, pășuni (o parte din ele fiind de fapt niște iazuri folosite pe vremuri pentru creșterea puietului de pește, dezafectate însă), un lac de baraj, o vale regularizată, livezi și, nu în ultimul rând, o plantație de salcâm de cel puțin 50 de ani, care se întinde de-a lungul Văii Alceului.
Locația a fost identificată în 1993, ca fiind un semnificativ loc de cuibărit pentru vântureii de seară (Falco vespertinus), specie de importanță comunitară. Vântureii de seară de la Livada de Bihor își cresc puii în cuiburile ciorilor de semănătură (Corvus frugilegus), instalate în pâlcul de salcâm amintit mai sus. Aria a fost propusă ca sit Natura 2000 în special în vederea conservării vânturelului de seară. Populația cuibăritoare de Falco vespertinus de aici a suferit un declin grav la începutul noului mileniu, fiind restabilizată în urma măsurilor de conservare implementate de către Asociația ”Grupul Milvus”. Dinamica efectivului cuibăritor de vânturel de seară de la Livada de Bihor, urmărită prin programul de monitorizare inițiat de organizația noastră, a fost după cum urmează:
Importanța coloniei de la Livada de Bihor pentru vântureii de seară nu constă doar prin asigurarea locurilor de cuibărit, ea joacă un rol deosebit chiar și în perioada premergătoare a migrației, fiind folosită de vântureii aflați în etapa de hoinărit pentru înnoptare. În cadrul proiectului LIFE, desfășurat în România de către Asociația ”Grupul Milvus” în parteneriat cu Agenția pentru Protecția Mediului Bihor, aceste aglomerări de toamnă a vântureilor din Câmpia de Vest au fost monitorizate regulat. 145 a fost numărul maxim de exemplare, observate vreodată la Livada de Bihor.
Importanța strategică a acestui loc de înnoptare pentru vântureii aflați în faza de pregătire pentru migrație, este subliniată și de observarea în număr semnificativ a exemplarelor venite din Ungaria, identificate pe baza inelelor ornitologice colorate. De exemplu, numai în anul 2009 s-au observat nu mai puțin de 13 păsări provenite din țara vecină.
În afara vântureilor de seară, în cuiburile artificiale amplasate de noi respectiv cele naturale de ciori, cuibărește o populație însemnată de vânturel roșu (Falco tinnunculus) – 33 de perechi în 2011, și ciuf de pădure (Asio otus) – 7 perechi în 2011, specii strict protejate în România.
Datorită extinderii sitului din 2011, salcâmetul de la Livada de Bihor nu mai constituie singura colonie de vânturei din acest sit. În urma cercetărilor noastre efectuate atât în cursul derulării proiectului LIFE, cât și după finalizarea acestuia, am realizat că în apropiere există alte două colonii de cioară de semănătură, unde, asemănător cu cazul de la Livada de Bihor, cuibăresc și vânturei de seară. Acestea se află la 8 respectiv 9 km de aici, spre NV, la limitele localităților Toboliu și Tărian, asigurând loc de cuibărit pentru încă 7-12 perechi de Falco vespertinus. Aceste exemplare preferă pentru vânătoare terenurile agricole respectiv pajiștile din preajma localităților Tărian, Giriș, Toboliu și Cheresig.
Pe lângă vânturei, habitatele deschise din sit sunt folosite pentru vânătoare de o pereche de erete sur (Circus pygargus), care cuibărește în lanurile de cereale din vecinătatea sitului. În pasaj apar în zonă și alte specii de păsări răpitoare de importanță comunitară, precum șerparul (Circaetus gallicus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), sau șoimul dunărean (Falco cherrug), ultimul fiind atras de populația de popândăi (Spermophilus citellus) ce trăiește pe pajiștile de la Livada de Bihor, Tărian, Giriș și Cheresig. În pâlcurile de arbori cuibăresc mai multe perechi de sfrâncioci cu fruntea neagră (Lanius minor).
Balta de la coada lacului de acumulare ce se află pe cursul Văii Alceului, cât și Râtul Alceului, proaspăt inclus în sit, constituie habitate importante pentru cuibăritul unor specii de păsări de baltă, listate în Anexa I. a Directivei de Păsări (de ex. piciorongul Himantopus himantopus, fluierarul cu picioare roșii Tringa totanus, etc.), dar și pentru acele păsări care vizitează zona în special pentru procurarea hranei (lopătarii Platalea leucorodia de la SPA HUKM10002 Kis-Sárrét/Ungaria, stârcii de noapte Nycticorax nycticorax din coloniile de la ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, respectiv lunca Crișului Repede). În pasaj, bătăușul (Philomacus pugnax) și fluierarul de mlaștină (Tringa glareola) fac parte din acele specii de interes comunitar, care pot fi observate în număr mare.
Chiar și în perioada de iarnă apar specii de interes comunitar în sit, precum eretele vânăt (Circus cyaneus) sau șoimul de iarnă (Falco columbarius). În curtea bisericii ortodoxe de la Tărian, pe exemplarele de tuia, în timpul zilei se strâng zeci de ciufi de pădure, care după lăsarea serii vânează la șoareci în habitatele învecinate.