Raţă fluierătoare (Anas penelope)

Lungimea corpului 42-50 cm

Specie comună pe lacuri, apare la noi mai mult în perioada de pasaj dar unele exemplare stau şi iarna.

Masculul are corpul gri deschis, cap maroniu-roşcat, piept cu tente roz, frunte de culoare crem-gălbuie iar coada neagră. Femelele au un penaj maroniu-roşcat, cu burta albă. În zbor, masculul are panelul aripii alb şi oglinda verde.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă mică (Anas crecca)

Lungimea corpului 34-38 cm

Cea mai mică specie de raţă sălbatică de la noi. Foarte frecventă în perioada de pasaj, când pot apărea în grupuri mari. Pe apele neîngheţate pot fi întâlnite cârduri care iernează, de regulă, cu raţe mari.

Masculul are capul maroniu cu o mască verzuie pe obraz, vizibil de la distanţe mici. Spatele este gri, iar subcodalale galbene. Pe laturile corpului se întinde o bandă subţire, albă. Femelele sunt mai modest colorate, având un penaj maroniu pestriţ. Oglinda aripii este verzuie cu o bandă marginală crem-albicioasă deaspra.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă mare (Anas platyrhynchos)

Lungimea corpului 50-60 cm

Raţă înotătoare (de suprafaţă) cu cea mai mare talie de la noi. Foarte comună şi omniprezentă, apărând în orice habitat umed dar uneori chiar şi departe de apă.

Masculul are capul verde cu un colier alb în jurul gâtului. Pieptul este alb, corpul predominant gri cu o bandă mai întunecată pe părţile laterale. Penele cozii sunt încovoiate în sus. Femelele sunt gălbui-maronii. Ambele sexe au oglinda aripii albăstruie, cu tente violacee. Frecvent întâlnită, atât ca specie cuibăritoare, cât şi în pasaj sau iernare.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă cârâitoare (Anas querquedula)

Lungimea corpului 37-41 cm

Specie migratoare care apare la noi în martie şi migrează spre sud în septembrie. Masculul este uşor de recunoscut după capul maroniu şi spânceana albă lată. Părţile laterale sunt gri, pieptul maroniu, prezentând pene ornamentale pe spate. Femelele au un penaj maroniu deschis, cu sprânceană albă mai ştearsă şi o pată deschisă la baza ciocului, care este mai mare decât la raţa mică. În zbor, se observă aripa masculului cenuşiu-deschisă cu oglindă verzuie, mărginită de două bretele albe.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă lingurar (Anas clypeata)

Lungimea corpului 44-52 cm

Specie relativ comună în pasaj, apare în grupuri răzleţe împreună cu alte specii de raţe.

Masculul are cap negricios cu tente verzui, bine vizibile de la distanţă mică. Partea inferioară este albă, cu pete mari ruginii pe flancuri. În zbor, se vede partea anterioară a aripii gri-albăstrui iar oglinda verde. Femelele sunt gri-maronii, în zbor având culoarea aripii asemănătoar cu cea a masculului. Au un cioc mare, în formă de lingură, foarte caracteristică, negru la mascul, gălbui-maroniu la femelă.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă cu cap castaniu (Aythya ferina)

Lungimea corpului 42-49 cm

Este una dintre speciile de raţe scufundătoare comune, larg răspândite în toată ţara. Cuibăreşte pe locuri mlăştinoase bogate în stufăriş şi vegetaţie acvatică. Iarna o petrece pe lacuri, acumulări, iar când acestea îngheaţă integral, migrează spre sud. Masculul are cap castaniu şi piept, respectiv coadă, negricioase, iar spatele este cenuşiu. Femela are un colorit maroniu deschis. Îşi procură hrana prin dese scufundări. Consumă atât hrană de origine vegetală, cât şi nevertebrate.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Raţă moţată (Aythya fuligula)

Lungimea corpului 40-47 cm

Specie comună în pasaj, iernând la noi pe apele neîngheţate mai adânci. Masculul este alb-negru, uşor de recunoscut. Are capul, spatele, pieptul şi coada negre, fiind alb pe părţile laterale ale corpului şi pe burtă. Pe ceafă are un moţ lung, de obicei bine vizibil. Femelele au colorit maroniu închis.

Se scufundă mult în căutarea hranei alcătuite din nevertebrate de apă.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Corcodel mic (Tachybaptus ruficollis)

Lungimea corpului 25-29 cm

Precum toate speciile de corcodei, corcodelul mic înoată excelent şi se scufundă deseori, fiind o pasăre adaptată în mod special mediului acvatic. Este cea mai mică pasăre acvatică înotătoare de la noi. Este larg răspândită şi se întâlneşte atât în perioada de cuibărit cât şi în cea de pasaj. Cuiburile plutitoare sunt construite din plante acvatice instalate în vecinătatea luciului de apă. În general este o pasăre migratoare dar, acele exemplare care trăiesc în zone umede ce nu îngheaţă, rămân în zonele de cuibărit şi peste iarnă. Se hrăneşte cu moluşte, insecte şi alte vietăţi acvatice.

Specie protejată prin lege.

Corcodel mare (Podiceps cristatus)

Lungimea corpului 46-51 cm

La fel ca toţi corcodeii, înoată si se scufundă excelent, fiind una dintre păsările cele mai adaptate mediului acvatic. Se remarcă prin gâtul lung, adulţii având vara pene ornamentale caracteristice pe cap şi pe gât. Specie larg răspândită, cuibăreşte aproape în toate zonele acvatice din ţară. Cuiburile sunt construite pe apă, fiind plutitoare, ancorate în vegetaţie. Dansurile nupţiale sunt foarte frumoase. De regulă, este pasăre migratoare dar unele exemplare rămân peste iarnă pe apele care nu îngheaţă. Se hrăneşte cu peştişori, amfibieni, insecte acvatice.

Specie protejată prin lege.

Cormoran mare (Phalacrocorax carbo)

Lungimea corpului 77-95 cm, anvergura aripii 120-150 cm

Specie relativ comună în vecinătatea bălţilor, a lacurilor şi râurilor. Cuibăreşte colonial, mai ales pe arbori mari, uscaţi. În pasaj pot apărea în orice habitat umed, unde pot fi observate în grupuri care pescuiesc prin scufundări repetate. Consumă în principal peşte.

Pasăre de talie mare cu un colorit general negricios, având pene cu aspect solzos cu reflexe verzui-violete sau maronii. Exemplarele tinere au partea inferioară albicioasă, adulţii având pene albe la baza picioarelor şi în jurul ciocului. Când înoată au cu corpul scufundat în apă şi gâtul întins.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Stârc de noapte (Nycticorax nycticorax)

Lungimea corpului 58-65 cm, anvergura aripii 90-100 cm

Este o pasăre îndeosebi de noapte şi de crepuscul. La noi îl găsim în apropierea zonelor umede. Cuibăreşte în colonii de câteva zeci sau sute de perechi. Se hrăneşte cu diferite vietăţi acvatice (nevertebrate, larve, mormoloci, amfibieni, etc.). Adulţii, având un penaj alb-negru, diferă semnificativ de exemplarele tinere, îmbrăcate în penaj maroniu cu stropi şi pete deschise.

Specie protejată, de importanţă comunitară.

Egretă mică (Egretta garzetta)

Lungimea corpului 55-65 cm, anvergura aripii 88-105 cm

Este o egretă cu penaj complet alb, în perioada de reproducere având pene ornamentale lungi pe cap. Picioarele lungi sunt de culoare neagră, având degete galbene.

Cuibăreşte colonial, pe copaci sau tufe, de regulă cu alte specii de stârci. Consumă peşti mici, broaşte şi nevertebrate acvatice. Specie migratoare, oaspete de vară.

Specie protejată, de importanţă comunitară.

Stârc cenuşiu (Ardea cinerea)

Lungimea corpului 84-102 cm, anvergura aripii 155-175 cm

Este cea mai comună specie de stârc de la noi. Cuibăreşte colonial, în apropierea lacurilor şi bălţilor, în pădurile de luncă de-a lungul râurilor. Se poate întâlni tot timpul anului, unele exemplare rămânând la noi chiar şi în iernile aspre. Penajul capului este mai albicios, fiind împodobit cu un moţ negru; restul corpului este predominant cenuşiu. Zborul lui este lin, planat, cu bătăi rare din aripi. În mod caracteristic speciilor de stârci, în zbor capul este tras înapoi, gâtul formând o buclă în formă de “S”. Se hrăneşte cu animale acvatice (peşti, broaşte, şerpi, nevertebrate) şi mai nou consumă din ce în ce mai mulţi şoareci de câmp.

Stârcul cenuşiu este protejat prin lege.

Erete de stuf (Circus aeruginosus)

Lungimea corpului 43-55 cm, anvergura aripii 115-140 cm

Pasăre răpitoare comună în vecinătatea stufărişurilor. O putem întâlni în zone mlăştinoase, de-a lungul bălţilor şi heleşteelor, uneori şi pe câmpuri şi fâneţe. Este o specie relativ comună, care este prezentă la noi din luna februarie până în octombrie.

Femelele au un colorit maroniu cu o zonă mai albicioasă pe cap şi pe laturile anterioare ale aripilor. Masculii sunt de asemenea maronii dar cu mai multe zone ale corpului gri-albăstrui şi cu vârfurile aripilor negre. Are picioare foarte lungi pentru o pasăre răpitoare, de culoare galbenă. Vânează păsări mici şi rozătoare, survolând timp îndelungat deasupra stufărişurilor.

Specie protejată, de importanţă comunitară.

Găinuşă de baltă (Gallinula chloropus)

Lungimea corpului 27-31 cm

Specie comună pe bălţi şi lacuri cu vegetaţie abundentă. Înoată repede, cu mişcări ritmice ale capului. Corpul are deasupra un colorit negricios-maroniu şi mai gri dedesubt. De asemenea, are o bandă albă pe laturile corpului, fiind albe şi penele subcodale. Ciocul şi scutul frontal sunt roşii iar picioarele verzui. Păsările tinere sunt asemănătoare, fiind însă mai maronii.

Parţial migratoare, o parte a populaţiei rămânând la noi în unele ierni blânde, majoritatea migrând mai spre sud. Cuibăreşte în stuf şi între plante acvatice.

Specie omnivoră, protejată de lege.

Lişiţă (Fulica atra)

Lungimea corpului 36-42 cm

Specie foarte comună în vecinătatea tuturor bălţilor, lacurilor şi mlaştinilor, apare însă şi pe râuri. Cuibăreşte în stuf. Uşor de recunoscut după penajul negru-fumuriu complet al adultului, având ciocul şi scutul frontal albe. Păsările tinere sunt maronii-negricioase, cu partea inferioară mai deschisă. Se poate observa adesea în grupuri, scufundându-se neîntrerupt pentru a-şi procura hrana din apa mai adâncă. Meniul este atât vegetal cât şi animal. Uneori se poate observa şi pe uscat, consumând diferite ierburi. Parţial migratoare, unele exemplare petrecând iarna pe ape neîngheţate.

Specie asupra căreia vânătoarea este permisă.

Nagâţ (Vanellus vanellus)

Lungimea corpului 28-31 cm

Pasăre de talia unui porumbel, cu înfăţişare caracteristică, inconfundabilă. Specie frecvent clocitoare în vecinătatea zonelor umede, mlaştinilor şi terenurilor agricole. Uşor de recunoscut datorită moţului lung şi subţire de pe cap. Penajul este alb-negru, cu obraji albi şi piept negru. Spatele este negricios-maroniu cu tente metalice verzui, bine vizibile.

Se hrăneşte cu insecte, larve dar şi seminţe. Deseori se poate observa umblând sau fugind pe câmp în căutarea hranei. Specie migratoare care apare la noi încă din februarie şi ne părăseşte în octombrie-noiembrie. Deseori migrează în grupuri mari.

Specie protejată prin lege.

Fugaci de ţărm (Calidris alpina)

Lungimea corpului 17-21 cm

La noi este comun pe timpul migraţiei, putând fi întâlnit în stoluri de până la câteva zeci de exemplare. Unii indivizi se pot întâlni la noi până la începutul iernii. Pe timpul migraţiei preferă bălţile, mlaştinile şi heleşteele cu nivel de apă scăzut sau bancurile nămoloase.

În penajul de vară are partea superioară roşcată, pe burtă având o pată mare neagră, caracteristică. Iarna, penajul este gri uniform, cu partea inferioară albă. Are picioare scurte, de culoare neagră, ciocul fiind relativ lung şi uşor curbat în jos.

Este o specie protejată prin lege.

Bătăuş (Philomachus pugnax)

Lungimea corpului 22-32 cm

Este o specie care apare în pasajul de toamnă şi primăvară, fiind una dintre cele mai comune limicole de la noi. În peri-oada împerecherii, masculul, de altfel considerabil mai mare decât femela, are un guler proeminent format din pene colorate, alb-portocalii, roşii sau negre-maronii.

În afara perioadei de cuibărit are un colorit predominant gălbui-maroniu, de regulă având picioare galben-portocalii. Se poate observa adesea în grupuri căutând hrană pe malul apei sau în nămol.

Este o specie protejată, de interes comunitar.

Fluierar de mlaştină (Tringa glareola)

Lungimea corpului 19-21 cm

Este o specie destul de comună în timpul pasajului, de obicei putând fi observată în grupuri răzleţe, de până la câteva zeci de exemplare. Are spatele maroniu cu pete mărunte deschise; partea inferioară este albicioasă, picioarele fiind galben-verzui şi depăşesc vizibil coada în timpul zborului.

Apare atât în terenuri înmlăştinite cât şi în heleştee golite pentru pescuit.

Este specie protejată, de interes comunitar.

Pescăruş râzător (Chroicocephalus ridibundus)

Lungimea corpului 35-39 cm

Are talie relativ mică, fiind cea mai comună specie de pescăruş de la noi. Coloritul este predominant alb, cu aripi ascuţite cu vârfuri mai închise şi picioare roşii-portocalii. În perioada de cuibărit adulţii au pe cap o calotă de culoare maroniu închis, care devine albă peste iarnă, păstrând doar o mică pată întunecată în partea posterioară a obrazului. Ciocul este ascuţit, cu care prinde peşti mici, nevertebrate, râme sau uneori hoituri. Cuibăreşte colonial în zone umede.

Specie protejată prin lege.

Lăstun de mal (Riparia riparia)

Lungimea corpului 12-13 cm

Specie relativ comună de-a lungul râurilor şi bălţilor, cuibărind în colonii mari în malurile abrupte sau surpături.

În timpul migraţiei se adună în grupuri mari şi înnoptează în stufărişuri.

Are colorit maroniu deasupra şi albicios dedesubt, fiindu-i caracteristică dunga maronie transversală de pe piept. Are coadă uşor bifurcată. Consumă în exclusivitate insecte.

Specie migratoare, protejată prin lege.

Pescăraş albastru (Alcedo atthis)

Lungimea corpului 17-19 cm

Specie relativ comună în vecinătatea apelor curgătoare, a canalelor şi a bălţilor. Fiind foarte viu colorat, şi datorită aspectului general, este inconfundabil. Cuibăreşte în galerii săpate în maluri abrupte. Are cap mare, cioc lung, iar coloritul este deasupra albăstrui-verzui strălucitor iar dedesubt portocaliu roşcat. De regulă stă pe crengi sau stuf, deasupra apei, de unde pândeşte după peşti. Când observă prada, plonjează foarte rapid în apă. Specie parţial migratoare, o putem întâlni chiar şi iarna pe lângă apele neîngheţate.

Specie protejată, de importanţă comunitară.

Codobatură galbenă (Motacilla flava)

Lungimea corpului 15-16 cm

Pasăre de talie mică şi coadă lungă. Are numeroase subspecii cu colorit mai mult sau mai puţin diferit. Se recunoaşte după forma alungită a corpului, cu coadă lungă, pe care o mişcă în plan vertical foarte des. Masculul adult are capul cenuşiu-albăstrui cu sprânceană albă, spatele verzui şi partea inferioară galbenă. Femela seamănă cu masculul dar are capul mai brun şi spatele mai închis. Trăieşte în zonele de câmpie, unde cuibăreşte pe pajişti si terenuri agricole. Consumă insecte. Este o pasăre migratoare larg răspândită în ţară.

Specie protejată prin lege.