O altă acvilă cu transmițător a murit în Africa

Conform datelor primite de la emițătorul lui Köves, acesta transmitea semnale din aceeași locație, orașul Mubende din Uganda, încă din data de 4.11.2011. Ultimul semnal a fost primit de la Köves în data de 17.11.2011. Faptul că semnalele veneau din aceeași locație ne făcea să ne întrebăm dacă pasărea mai este în viață sau doar se află în captivitate ori și-a pierdut emițătorul. Ulterior am primit mai multe informații despre Köves de la Achilles Byaruhanga de la Uganda Wildlife Authority prin intermediul lui Moldován István și al lui Keith Betton, directorul asociației „African Bird Club”. Iată ce ne transmitea dl. Byaruhanga în legătură cu Köves: „Atunci cândpersonalul de securitate a luat la cunoștință despre prezența păsării cu transmițător pe ea, aceasta a fost preluată și transportată la secția de poliție (arestată) până când se vor primi mai multe informații despre ea. Noi am mai colaborat cu colegii de la Uganda Wildlife Authority pentru recuperarea corpului păsării (pentru care am plătit cauțiune!).  Ni s-a spus că pasărea mâncase dintr-o capră otrăvită și murise în zona Mubende atunci când a fost luată și transportată la secția de poliție. Pe scurt, noi am luat pasărea, am înregistrat informația de pe inele (n.a montate pe picioarele păsării) și am păstrat-o la Muzeul Universității împreună cu transmițătorul. Dacă transmițătorul încă mai funcționează veți vedea din schimbarea poziției lui, iar dacă nu se întâmplă acest lucru atunci este posibil ca el să fi fost deteriorat cât timp pasărea a stat la secția de poliție.”   Aveam să primim ulterior și alte dovezi ale faptului că Köves nu mai este în viață prin intermediul fotografiilor cu pasărea moartă, purtând pe spate transmițătorul satelitar iar la picioare inelele de identificare, trimise de către dl. Roger Skeen de la Birdlife Uganda. Ne întrebăm acum, a câta victimă a Africii este Köves. Dacă facem un bilanț al acvilelor cu transmițător urmărite în cadrul proiectului LIFE în migrația către Africa, în perioada de iernare pe teritoriul acestui continent și apoi pe drumul de întoarcere către casă, avem următoarea situație:
  • În cei doi ani de proiect au fost montate transmițătoare satelitare pe 19 acvile țipătoare mici: 6 în 2010 și 13 în 2011;
  • Dintre cele 6 acvile pe care s-au montat transmițătoare în 2010, două au murit (Adél în Peninsula Sinai si Jakab în Etiopia), două s-au eliberat de transmițătoare (Cingár și Arthur), uneia i-a fost scos transmițătorul și unul dintre inelele de identificare (Béni 1), rămânând ca doar Benjamin, acvila mascul adultă, să mai transmită informații. Două dintre transmițătoare, cel al lui Cingár și Adél au fost recuperate și remontate pe alte două păsări în 2011.
  • Din cele 13 acvile pe care s-au montat transmițătoare în 2011, legat de două păsări avem informații certe că nu mai sunt în viață (Lisa omorâtă pe teritoriul Zambiei și Köves, care a murit pe teritoriul Ugandei), iar emițătoarele altor două păsări nu mai transmit informații de când sunt pe teritoriul Africii și nu știm în ce stare se află (Béni 2 și Katona); celelalte 9 păsări sunt în viață și transmit informații zilnic din zonele de iernare ca Zimbabwe, Botswana, Zambia, etc.
Și credem că surprizele legate de acvilele cu transmițătoare satelitare nu se vor opri aici. Dacă extrapolăm situația celor 19 acvile pe care le urmărim în cadrul proiectului nostru la cei aproximativ 40.000 de indivizi ai acestei specii, estimați în prezent în întreaga lume, am putea trage concluzia că amenințarea la adresa acestei specii este foarte mare.    

Lăsați un comentariu