Acvila de munte călătoare – 1 700 de km în doar câteva luni

jelados szirtiPentru prima dată în România, acvilele de munte (Aquila chrysaetos) sunt monitorizate cu ajutorul unor transmițătoare GPS de către Grupul Milvus. Trei acvile au primit astfel de transmițătoare, anul trecut, în zona Munților Trascău și a Parcului Natural Apuseni. Unul dintre pui a reușit să își scoată aparatul înainte de a părăsi cuibul, însă celelalte acvile au transmis date relevante despre comportamentul acestor păsări în primele luni de viață. Unul dintre puii din Trascău s-a mișcat foarte puțin după părăsirea cuibului. În perioada august 2015 – ianuarie 2016 a realizat zboruri puține și scurte, rareori peste 1,5 km, dar au existat și luni (august și decembrie), când nu a părăsit deloc această incintă. În această perioadă a fost observat de mai multe ori cu părinții, adeseori cerând hrană de la ei. O excepție remarcabilă a fost un zbor de 110 km realizat,  în noiembrie, în cursul unei singure zi, când a ajuns la o distanță de 40 km de locul de cuibărit. Situația s-a schimbat în februarie, când a început să se deplaseze pe distanțe mai lungi, iar la începutul lunii martie a părăsit definitiv zona cuibului. Cauza acestui fapt ar putea fi noul sezon de cuibărit al părinților, care l-au alungat de pe teritoriul lor. După părăsirea zonei cuibului, în martie-aprilie, acvila s-a mișcat foarte mult, uneori cu pauze de câteva zile în anumite regiuni. Pasărea a călătorit 1 700 de km prin județele Alba, Bihor, Bistrița Năsăud, Cluj, Maramureș, Mureș și Sălaj. Cu toate că a preferat zona de munte din Apuseni, a petrecut relativ mult timp și în zonele colinare mai împădurite din județele Cluj, Sălaj, Bistrița Năsăud și Maramureș, dar a vizitat scurt și Câmpia Transilvaniei, respectiv Dealurile Târnavelor din zona Jidvei. Cealaltă acvilă (din Parcul Natural Apuseni) a realizat zboruri mai lungi chiar după părăsirea cuibului, unele chiar de 6 km de la cuib. Comportamentul său nu s-a schimbat nici în următoarele luni, mișcându-se relativ mult și vizitând diferite locuri aflate la distanțe de până la 8 km de la cuib. Din păcate din luna noiembrie nu s-au mai primit date de la acest exemplar, cauzele ar fi datorate decesului păsării sau defectării transmițătorul. Acvila de munte este una dintre speciile de răpitoare rare cuibăritoare din țară, efectivele fiind estimate la numai 90 -150 perechi. Datorită rarității speciei, respectiv lipsei aproape totale de informații legate de specie în România, în 2001 Asociația „Grupul Milvus” a decis inițierea unui program de cercetare, monitorizare și protecție a speciei. Acvila de munte este o specie de talie mare, a doua cea mai mare pasăre răpitoare cuibăritoare în România. Ele devin mature cel mai devreme în al patrulea an de viață, majoritatea cuibăresc pentru prima dată numai în al cincilea an. Primii doi – trei ani sunt petrecuți de tineri călătorind, căutând teritorii libere și perechi. În această perioadă a vieții, acvilele se mișcă mult și nu sunt legate de teritorii, astfel cercetarea lor este îngreunată considerabil, iar până acum câțiva ani, datele despre imaturi erau puține în tot arealul de distribuție a speciei. Situația s-a schimbat odată cu apariția transmițătorilor GPS de dimensiuni mici care pot fi montate pe spatele păsărilor și care furnizează date de mai multe ori pe zi despre locul în care se află exemplarele.

Lăsați un comentariu