Victor, Bolomey, Márton și alte dumbrăvence cu transmițători satelitari

Te apropii încet, tiptil, îți ții chiar și respirația. Speri din toată inima ca dumbrăveanca din scorbura artificială sau peretele de loes spre care te îndrepți să nu te audă. E o pasăre extrem de bănuitoare, va zbura la cel mic zgomot pe care îl va considera dușmănos. Așa că apropierea de cuibul ei este una dintre cele mai dificile momente, căci o faci cu o plasă pentru a te asigura că pasărea nu va zbura.

Acest episod este doar o introducere la o acțiune amplă de inelare, colectare de probe genetice, amplasare de geolocatoare și transmițători satelitari pe 25 de dumbrăvence din Câmpia de Vest  și sud-estul țării,  județele Arad, Timiș, Bihor, Ialomița, Teleorman și Tulcea.

 

Cum efectivele populațiilor de dumbrăvence din Europa sunt în scădere considerabilă, iar în unele țări din vestul continentului a dispărut ca specie cuibăritoare, proiectul  „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic (LIFE13/NAT/HU/000081)”  își propune o serie de acțiuni ample de conservare, de la plantarea de arbori pentru a recrea habitatele specifice speciei în anumite părți ale țării, izolarea stâlpilor de medie tensiune, montare de scorburi artificiale, conștientizare și implicarea localnicilor, respectiv cercetare, monitorizare și inelare.

Pentru a afla mai multe despre rutele de migrare, cartierele de iernare, pericolele pe care le întâlnesc pe drumul lor, trei dumbrăvence din vestul țării și trei din Câmpia Română și Dobrogea au fost echipate cu transmițătoare satelitare.  Ornitologii, dar și cei curioși de traiectoria păsărilor spre Africa vor putea urmări în timp scurt traseul lor pe site-ul http://www.satellitetracking.eu.

Unele nume ale acestor păsări au rezonanțe deosebite. De exemplu, Bolomey poartă numele unui frumos castel ialomițean din anul 1898 construit de o echipă de meșteri italieni, despre care puteți citi aici – http://mjialomita.ro/sectiile-muzeului/bolomey.

O mare parte a păsărilor au primit numele după localitatea în vecinătatea căreia cuibăresc. Astfel, Victor a fost botezat dupa localitatea învecinată zonei lui de cuibărit, satul Victoria din județul Tulcea.

Márton si Ágya au fost botezați după localitățile învecinate, Sânmartin respective Adea.

Despre cum se desfășoară munca noastră în teren, cât de ușor sau greu este de inelat o dumbrăveancă sau ce scopuri avem cu proiectul nostru, aflați în acest material video:

Proiectul început la sfârșitul anului 2014 are ca lider consorțiu Societatea Ornitologică din Ungaria (MME), având ca parteneri Asociația „Grupul Milvusˮ (România), Agenția pentru Protecția Mediului Satu Mare (România)Administrația Parcului Național Bükk (Ungaria)Administrația Parcului Național Kiskunság (Ungaria) și DALERD, Délalföldi Erdészeti Zrt. (societate silvică), Ungaria.

This entry was posted in Știri. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *