Dumbrăveanca în expansiune

Cine nu cunoaște acel sentiment de a-ţi găsi locuinţa care-ți place după o lungă căutare? Ai și umbră, ai și soare, piață de unde să-ți iei mâncare, loc de joacă pentru copii și o imensă speranță că aici îi vei putea crește în siguranță.
***
Nu putem ști ce l-a îndemnat pe unul dintre personajele noastre principale să se aventureze înspre nord și să-și încerce norocul aici. În schimb, putem afirma cu certitudine că personajul nostru, o dumbrăveancă, a luat în primire locuința care tocmai ei a fost, cu multă speranță, montată. De ce atâta speranță? Pentru că nu avem date să fi fost văzută dumbrăveancă în Valea Ierului de mai bine de 30 de ani.

Vă imaginați, așadar, bucuria colegilor noștri care, în luna iunie, au înregistrat cinci dumbrăvence care au (re)apărut sau care cuibăresc în areal după o absență de câțiva ani sau chiar decenii. Încă suntem în plin proces de verificare a cuiburilor dar, ca să vă faceţi o idee, v-am pregătit o hartă cu aceste noi locaţii de cuibărit confirmate.

Și mai avem o informație interesantă: două dintre aceste dumbrăvence au fost inelate când erau pui, anul trecut. Atunci se aflau la o distanță de 15 km de cuibul lor actual, în direcție sud-vest.

Suntem în Câmpia Panonică, în nord-vestul României, unde culturile agricole alternează cu pășuni și fânețe. În mediul rural, oamenii se ocupă, în special, cu agricultura și creșterea animalelor și, de-a lungul ultimelor secole, au modificat peisajul după nevoile lor. Una dintre aceste consecințe este dispariția arborilor. Pentru dumbrăveancă, tăierea arborilor a însemnat distrugerea locuinței unde-și creștea puii, dar și a locului care-i asigura o bună priveliște pentru găsirea hranei (insecte, broaște, șopârle și rozătoare mici).

Iată de ce a fost necesară montarea cuiburilor artificiale. Prin proiectul „Conservarea dumbrăvencei în Bazinul Carpatic (LIFE13/NAT/HU/000081)”, ne-am propus susținerea dumbrăvencei pe termen lung. Iar plantările de plop cenușiu, pe care le-am efectuat în primăvară, sperăm că vor atrage, cu timpul, și ciocănitorile de care depind dumbrăvencele pentru a-și găsi cuib natural (scorbură).  Și mai avem o veste bună: dumbrăveanca de care v-am povestit la început cuibărește în apropierea unei astfel de plantații!
***
Anul acesta înseamnă pentru noi, nu doar un nou sezon și o nouă generație de dumbrăvence (puii au apărut), ci și mai multă încredere că această specie poate prospera în Câmpia de Vest dacă noi, oamenii, vom păstra pâlcurile de arbori și arborii solitari.

This entry was posted in Știri. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *