Monthly Archives: February 2010

ROSPA0103 Valea Alceului fără suprafața care se suprapune peste ROSCI 0104 Lunca Inferioară a Crișului Repede

Scurta descriere a ariilor protejate
Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0103 Valea Alceului se află în Câmpia Crișurilor, județul Bihor. Suprafața inițială fusese de 1072 ha, însă în urma extinderii sitului din 2011, la propunerea Asociației Grupul Milvus, se întinde pe 3634 de hectare. Poate cea mai importantă parte a sitului se află în imediata vecinătate a satului Livada de Bihor (comuna Nojorid), deși cuprinde în mare măsură habitate afectate de diferite activități antropice, precum terenuri arabile, pășuni (o parte din ele fiind de fapt niște iazuri dezafectate), un lac de baraj, o vale regularizată, livezi și, nu în ultimul rând, o plantație de salcâm, care se întinde de-a lungul Văii Alceului.
Această zonă a fost identificată în 1993 ca fiind un semnificativ loc de cuibărit pentru vântureii de seară (Falco vespertinus), specie de importanță comunitară, care nu își face cuib propriu și de obicei își crește puii în cuiburile ciorilor de semănătură (Corvus frugilegus). La Livada de Bihor colonia de cuibărit este instalată în pâlcul de salcâm, amintit mai sus. Aria a fost propusă spre desemnare ca sit Natura 2000 în special în vederea conservării vânturelului de seară. Populația cuibăritoare ale acestei specii de la Livada de Bihor a suferit un declin grav la începutul noului mileniu, revenind în urma măsurilor de conservare implementate de către Asociația ”Grupul Milvus”, și în special datorită montării zecilor de cuiburi artificiale pe care vântureii le folosesc cu succes pentru reproducere.
Importanța coloniei de la Livada de Bihor pentru vântureii de seară nu constă doar prin asigurarea locurilor de cuibărit, ea joacă un rol deosebit chiar și în perioada premergătoare a migrației, fiind folosită pentru înnoptare de către vântureii aflați în etapa de hoinărit. Importanța strategică a acestui loc de înnoptare pentru vântureii aflați în perioada de pregătire pentru migrația de toamnă, este subliniată și de observarea în număr mare a exemplarelor venite din Ungaria, identificate pe baza combinațiilor unice de inele colorate.
Datorită extinderii sitului din 2011, salcâmetul de la Livada de Bihor nu mai constituie singura colonie de vânturei din acest sit. În urma cercetărilor noastre, am realizat că în apropiere există alte trei colonii de cioară de semănătură, unde cuibăresc vânturei. Acestea se află la limitele localităților Toboliu și Tărian, asigurând loc de cuibărit pentru vânturei. Aceste exemplare preferă pentru vânătoare terenurile agricole respectiv pajiștile din preajma localităților Tărian, Giriș, Toboliu și Cheresig.
Pe lângă vânturei, zona este folosită pentru vânătoare de o pereche de erete sur (Circus pygargus), care cuibărește în lanurile de cereale din vecinătatea sitului. În zonă apar și alte specii de pasăre răpitoare de importanță comunitară, precum șerparul (Circaetus gallicus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), eretele vânăt (Circus cyaneus) sau șoimul dunărean (Falco cherrug), ultimul fiind atras de populația de popândăi ce trăiește pe pajiștile din sit. Balta de la coada lacului de acumulare ce se află pe cursul Văii Alceului, cât și Râtul Alceului, constituie habitate importante pentru cuibăritul unor specii de păsări de baltă, listate în Anexa I. a Directivei de Păsări (de ex. piciorongul Himantopus himantopus, fluierarul cu picioare roșii Tringa totanus etc.), dar și pentru cele care vizitează zona pentru procurarea hranei (lopătarii Platalea leucorodia de la SPA HUKM10002 Kis-Sárrét/Ungaria, stârcii de noapte Nycticorax nycticorax din coloniile de la ROSPA0097 Pescăria Cefa – Pădurea Rădvani, respectiv lunca Crișului Repede). În pasaj, bătăușul (Philomacus pugnax) și fluierarul de mlaștină (Tringa glareola) fac parte din acele specii de interes comunitar, care se prezintă în număr mare.

Formularul standard Natura 2000 ROSPA103 Valea Alceului
PLAN DE MANAGEMENT (Monitorul Oficial:1.245/2016)

Numărul de persoane implicate în administrarea ariei protejate: 8

Suprafața totală a ariei protejate: 3634 ha

Primele 3 amenințări cu care vă confruntați:

  • suprapășunatul
  • deranjul exercitat de activitățile de vânătare și agrement
  • deficitul de apă în habitatele acvatice de apă stătătoare

Fotografii/FILME ale ariilor naturale protejate:

Postat în categoria Știri | Lasă un răspuns

ROSPA0067 Lunca Barcăului

Scurta descriere a ariilor protejate
Aria de protecție specială avifaunistică ROSPA0067 Lunca Barcăului se află în Regiunea de dezvoltare Nord-vest, în județul Bihor, Câmpia Barcăului (N 47° 14′ 16”, E 21° 54′ 38”), și în urma procesului de extindere al siturilor N2000 din 2011, se extinde pe o suprafață de 5286 ha.

Situl se află în lunca râului Barcău, lipit de granița de stat cu Ungaria. Aria este înconjurată de mai multe localități, precum comunele Tămășeu și Roșiori, respectiv satele Niuved, Parhida, Satu Nou și Mihai Bravu. Pajiștile valorificate ca pășuni, precum și terenuri arabile cultivate mai mult în regim extensiv, constituie habitatele majore ale sitului. În zonă există mai multe pâlcuri de salcâm, plantați mai ales pentru a le servi ovinelor și bovinelor ca umbrar. Belciugele vechiului curs al Barcăului, Barcăul în sine, bălțile naturale respectiv sistemul de canale formează un complex bogat de habitate acvatice.

Acest complex de habitate a fost identificată în 2003, ca fiind o zonă semnificativă pentru cuibăritul vântureilor de seară (Falco vespertinus), specie de importanță comunitară, care își cresc puii în cuiburile ciorilor de semănătură (Corvus frugilegus) din cele 7 colonii existente în prezent în incinta sitului, instalate în pâlcurile de salcâm aflate în vecinătatea satului Mihai Bravu (5), satului Niuved (1), și comunei Tămășeu (1). Aria a fost propusă ca sit Natura 2000 în special în vederea conservării vânturelului de seară. Populația cuibăritoare de Falco vespertinus din lunca Barcăului prezintă o stagnare, după cum reiese din rezultatele programului de monitorizare desfășurat de Asociația ”Grupul Milvus”. 

În cuiburile naturale de cioară de semănătură și coțofană, precum și în cuiburile artificiale montate de către specialiștii Grupului Milvus, cuibăresc mai multe perechi de vânturel roșu (Falco tinnunculus) și ciuf de pădure (Asio otus), specii strict protejate în România.
Pe lângă vânturei, zona este printre puținele regiuni din Bihor unde să cuibărească dumbrăveanca (Coracias garrulus). În majoritatea pâlcurilor de salcâm există mai multe perechi de sfrâncioci cu fruntea neagră (Lanius minor). Eretele de stuf (Circus aeruginosus) cuibărește în stuful de pe marginea bălților naturale și a belciugelor.

Situl este des vizitat de numeroase specii de păsări răpitoare pentru vânătoare. Astfel, în mai multe ocazii a fost semnalată eretele sur (Circus pygargus), șerparul (Circaetus gallicus), acvila țipătoare mică (Aquila pomarina), acvila mică (Aquila pennata), șoimul dunărean (Falco cherrug), eretele vânăt (Circus cyaneus). Sfrânciocul roșiatic (Lanius collurio) și fâsa de câmp (Anthus campestris) sunt specii bine reprezentate în SPA-ul Lunca Barcăului.

Bălțile, canalele și brațele moarte ale râului Barcău constituie loc important pentru cuibăritul mai multor specii de păsări acvatice, listate în Anexa I. a Directivei de Păsări, precum fluierarul cu picioare roșii (Tringa totanus), dar și pentru cele care vizitează zona pentru procurarea hranei (lopătari Platalea leucorodia, stârci de noapte Nycticorax nycticorax, egrete mici Egretta garzetta și mari E. alba).

Formularul Standard Natura 2000 a sitului ROSPA0067 Lunca Barcăului
PLAN DE MANAGEMENT (Monitorul Oficial:1.299/2016)

Numărul de persoane implicate în administrarea ariei protejate: 8

Suprafața totală a ariei protejate: 5286 ha

Primele 3 amenințări cu care vă confruntați

  • suprapășunatul             
  • management inadecvat privind regimul hidric prin desecarea habitatelor umede
  • extinderea monoculturilor și a culturilor de porumb

Fotografii/FILME ale ariilor naturale protejate:

Postat în categoria Știri | Lasă un răspuns

ROSPA0041 Eleșteiele Iernut-Cipău

Scurta descriere a ariilor protejate
Complexul piscicol Iernut se află în zona inundabilă a văii Mureşului, la o altitudine de 302 m, la o distanţă de 1 km în direcţia vest de localitatea lernut, amplasată între râul Mureş (la nord) şi şoseaua DN15 (la sud). Bazinele piscicole sunt mărginite de terenuri agricole și păşuni. Lacurile au fost amenajate în matca unui meandru părăsit şi înmlăştinit al Mureşului (Lacul „Füzek”, adică Sălcii). Heleşteele au o suprafaţă totală de 134 ha, din care 124 ha este luciu de apă.
Lacurile de la Cipău se întind de asemenea în lunca Mureşului, în locul unor mlaştini (denumite pe vremuri „Nád” respectiv, „Kerek”, adică Stuf şi Rotund), la imediata vecinătate a satului Cipău, la sud de DN 15.
SPECII: Cultura piscicolă este bazată, mai ales, pe speciile fito- şi zooplanctonofage cum ar fi: sânger (Hypophthalamichthys molitrix), novac (Aristichthys nobilis), cosaş (Ctenofaryngodon idella), precum şi pe cele două forme de prăsilă a crapului, cel galiţian şi lauşitz. Nu au dispărut nici speciile autohtone ale ichtiofaunei bălţii, cum sunt: somnul (Silurus glanis), avatul (Aspius aspius), cleanul (Leuciscus cephalus), carasul (Carassius auratus), bibanul (Perca fluviatilis), ghiborţul (Acerina cernua), ştiuca (Esox lucius) şi altele. Ulterior a apărut și murgoiul bălţat (Pseudorasbora parva), specie de origine est-asiatică.
Lacurile sunt folosite în timpul migraţiei de toamnă şi primăvară de un număr de cca. 120 de specii de păsări. Printre aceştia se numără opt specii, care pot fi considerate de interes global. Dintre cele cu apariţie regulată în zonă şi cele cuibăritoare care au interes comunitar, menţionăm următoarele: cormoranul mic (Microcarbo pygmeus), raţa roşie (Aythya nyroca), egreta mică (Egretta garzetta), stârcul roşu (Ardea purpurea), stârcul de noapte (Nycticorax nycticorax) etc.
Cea mai însemnată colonie de stârci de noapte din Transilvania (în prezent 35-40 perechi) respectiv de egrete mici (10-12 perechi) cuibăreşte pe sălciile din bazinul de creștere a puieților de la Iernut. În trecut, colonia era stabilită în mijlocul lacului I. de la Iernut, pe tufe de sălcii inundate de apă, când colonia de stârci de noapte număra aproape 100 perechi. Conservarea acestei colonii este o prioritate mare şi pe nivel naţional.
Pe lângă speciile menţionate anterior, remarcăm şi prezenţa în zonă ca specie cuibăritoare în număr semnificativ stârcului pitic (Ixobrychus minutus), eretelui de stuf (Circus aeruginosus), a cresteţului cenuşiu (Porzana parva), cuibărind aici şi piciorongul (Himantopus himantopus) şi ciocîntorsul (Recurvirostra avosetta) în anii când nivelul apei este scăzut.
Pe lângă numărul mare a speciilor care folosesc această zonă ca loc de pasaj este semnificativ şi numărul aglomerărilor mari din unele dintre specii. Anual, în aceste perioade trec în pasaj peste 20 de mii de păsări de apă aparţinând unui număr mare de familii/subfamilii precum (Podicipedide, Phalacrocoracide, Ardeide, Ciconiide, Anserine, Anatine, Rallide, Charadriide, Scolopacide, Laride, Sternide etc.). Anual putem observa aici specii rare pe nivel european. Aici putem menționa apariţia sporadică a pelicanului creţ (Pelecanus crispus), specie, care apare doar excepţional în alte zone umede din Transilvania. Trebuie remarcat şi regularitatea prezenţei (uneori în numărul mare) în zonă pe perioada de pasaj a unor specii care apar mai rar în interiorul arcului Carpatic, cum ar fi ploierul auriu (Pluvialis apricaria), sitar de mal (Limosa limosa), gâscă cu gât roşu (Branta ruficollis), fluierar de lac (Tringa stagnatilis) etc.
Unele specii poposesc în aceste zone până când apele îngheaţă. De regulă, imediat după dezgheţarea suprafeţelor de apă (sfârşitul lunii februarie) raţele, lişiţele, pescăruşii şi stârcii se întorc pe lacuri. Uneori, chiar şi în această perioadă putem întâlni aici stoluri formate de câteva sute, până la o mie de păsări de apă.
Se remarcă aşadar importanţa acestor zone atât pentru cuibăritul unui număr însemnat de păsări, cât şi pentru pasaj şi uneori iernare. În mod firesc, în afara păsărilor de apă întâlnim aici în diferite perioade ale anului şi păsări răpitoare cum ar fi codalbul (Haliaeetus albicilla), uliganul pescar (Pandion haliaetus), acvila ţipătoare mică (Clanga pomarina), şerparul (Circaetus gallicus), eretele vânăt (Circus cyaneus), șoimul călător (Falco peregrinus), șoimul de iarnă (Falco columbarius) etc. De asemene, diversitatea păsărilor cântătoare de talie mică cuibăritoare în stufărişul şi tufărişurile din zonă este relativ ridicată.
În perioada de toamnă, înaintea migraţiei, stufărişurile lacurilor de la Cipău oferă loc de înnoptare pentru stoluri formate din mii, uneori zeci de mii de grauri (Sturnus vulgaris), rândunici (Hirundo rustica) şi lăstuni de mal (Riparia riparia).

Formularul Standard Natura 2000 a sitului ROSPA0041 Eleșteiele Iernut-Cipău
Regulament
Măsuri minime de conservare

Numărul de persoane implicate în administrarea ariei protejate: 8

Suprafața totală a ariei protejate: 437 ha

Primele 3 amenințări cu care vă confruntați: 

  • management inadecvat privind regimul hidric a lacurilor de pescuit
  • arderea vegetației
  • deranj ocazional datorită pescuitului sportiv

Fotografii/FILME ale ariilor naturale protejate:


Postat în categoria Știri | Lasă un răspuns

Deschiderea oficială a proiectului Life+ “Conservarea acvilei ţipătoare mici din România”

În data de 10 februarie 2010, a avut loc la Hotelul Continental Forum din Sibiu lansarea festivă al proiectului “Conservarea acvilei ţipătoare mici din România”. La festivitate au participat cei trei parteneri ai proiectului: Agenţia Regională de Protecţia Mediului Sibiu, Asociaţia “Grupul Milvus” din Tg. Mureş, precum şi Societatea Ornitologică Română. Citeste mai departe

Postat în categoria Știri | Etichete: , , , , , , | 3 Răspunsuri

Ziua de măsurare a ţestoaselor exotice

Ca o iniţiativă a Grupului de Lucru pentru Protecţia Amfibienilor şi Reptilelor şi în colaborare cu coaliţia Trachemys Adoption reîncepe Ziua de Măsurare a Ţestoaselor exotice. La acţiune pot participa toţi deţinătorii de ţestoase exotice. Participantul activ va trimite 4 date măsurate ale ţestoasei în fiecare a 23 a zi a lunii prin e-mail la coordonatorul acţiunii (tibor.sos(at)gmail.com). Citeste mai departe

Postat în categoria Știri | Etichete: , , | 1 Răspuns