Cum poate părul de urs contribui la conservarea speciei?

Întrucât unul dintre principalii factori periclitanți pentru ursul brun este degradarea, fragmentarea și dispariția habitatelor adecvate (iar aceste animale au nevoie de habitate naturale întinse), unul dintre obiectivele proiectului “Conservarea și cercetarea ursului brun într-o zonă model din România” este conservarea habitatului de urs. În zona de lucru a proiectului, din această perspectivă, principala amenințare în viitorul apropiat va fi autostrada planificată Tg. Mureș-Iași-Ungheni. Infrastructura planificată va intersecta Carpații Orientali și zonele de deal adiacente – adică habitate de urs deosebit de valoroase. Fără implementarea unor măsuri de diminuare a fragmentării (de ex. poduri verzi și alte structuri de traversare pentru animale), autostrada va diviza populația de urs și va împiedica accesul animalelor la zone cruciale de hrănire și de iernare. Pentru a preveni acest lucru, începând din 2011 colectăm date științifice care să permită planificarea și implementarea unor măsuri adecvate de reducere a fragmentării habitatelor. Deși ne-am concentrat mai mult pe secțiunea Tg. Mureș-Ditrău, în 2014 am început să lucrăm și pe secțiunea Ditrău-Tg. Neamț al autostrăzii planificate. Pe această secțiune de 120 km utilizăm două metodologii complementare: în 2014 am realizat primul studiu folosind capcane de păr, iar în 2015 am parcurs traseul propus înregistrând urmele prezenței urșilor. Scopul nostru este identificarea coridoarelor ecologice cruciale care urmează să fie intersectate de autostradă.
A doua-a repetiție a studiului cu capcane de păr a fost realizată în perioada 4 iulie – 1 august 2017. Capcanele de păr au fost montate în locații prestabilite, în perechi situate pe ambele laturi ale traseului planificat. Montarea capcanelor a durat 12 zile (4-15 iulie), iar verificarea și demontarea lor încă 12 zile (21 iulie – 1 august). Capcanele au constat dintr-un singur fir de sârmă ghimpată, la o înălțime de aprox. 50 cm, care a înconjurat un spațiu de câțiva metri pătrați. În mijlocul perimetrului îngrădit am construit un mic morman din crengi și pietre peste care s-a turnat 0,5 l de momeală /capcană. Ca momeală am folosit sânge de vacă amestecat cu pește oceanic aflat în putrefacție – cocktail-ul astfel obținut a fost “maturat” timp de aproape doi ani. Funcționarea capcanei de păr este una simplă: în timp ce urșii trec pe sub sârma ghimpată (sau deasupra acesteia) pentru a ajunge la sursa mirosului, își lasă câteva fire de păr pe ghimpi. Mostrele de păr sunt ulterior colectate pentru analize genetice.
Dintre cele 74 de locații inițial planificate am exclus 6: în 5 locuri erau montate stâne, iar al 6-lea loc era situat chiar lângă un adăpător folosit intens de o turmă de vaci. Astfel, ca și în 2014, am avut montate în total de 68 de capcane de păr, active pentru câte 17 zile fiecare (rezultând în 1156 zile de capcană). În total am colectat 59 de mostre de păr de urs, din 25 de locații diferite. Mostrele vor fi analizate genetic de către Conservation Genetics Group din cadrul Senckenberg Research Institute (Germania), colaboratorii noștri de ani buni.
A treia și ultima repetiție a studiului cu capcane de păr de-a lungul traseului autostrăzii planificate va avea loc în 2020. Astfel vom finaliza setul de date referitoare la coridoarele ecologice ale urșilor care vor fi intersectate de secțiunea Ditrău-Tg. Neamț al autostrăzii planificate. Aceste baze de date sunt folosite și în proiectul „Transgreen – Planificare integrată a infrastructurii de transport și a infrastructurii verzi în regiunea Dunăre-Carpați în beneficiul oamenilor și al naturii”.

This entry was posted in Știri. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *